Robert Frost despre superlative

Uleiul de bici este cel mai bun remediu împotriva crampelor de lene.

citat clasic din Robert Frost
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

curte cu juri

Curtea cu juri e un grup de douăsprezece persoane alese să hotărască cine are cel mai bun avocat.

definiţie celebră de Robert Frost
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună cale de a ieşi dintr-o situaţie dificilă este confruntarea cu acea situaţie.

citat din Robert Frost
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să spun asta cu un oftat cândva, peste mulţi, mulţi ani: într-o pădure drumul s-a bifurcat, iar eu, eu l-am ales pe cel mai punţin umblat - şi asta a făcut diferenţa.

Robert Frost în The road not taken
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea la prima vedere este una dintre cele mai eficiente soluţii din lume pentru a economisi timpul.

citat din Robert Frost
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul pe care n-am apucat

Două drumuri se despărţeau într-o pădure aurie.
Îmi pare rău că nu le-am putut pe amândouă urma.
Şi, pentru că eram singurul călător, am zăbovit
Privind în lungul celui dintâi, cât mai departe.
Până acolo unde se pierdea sub pământ.
Apoi am apucat-o pe al doilea, ce nu era mai prejos.
Şi care poate era chiar mai îndreptăţit să-l străbat.
Căci era acoperit cu iarbă şi neumblat.
Deşi, trecând pe unul dintre ele,
Era de parcă le-aş fi străbătut pe amândouă,

Iar în acea dimineaţă se întindeau la fel:
Iarba lor nu era bătătorită de paşi.
L-am lăsat pe primul pentru o altă zi
Ştiind totuşi că, pornind pe unul dintre ele,
Cu greu m-aş mai fi întors vreodată.

Aşa voi povesti cu un suspin
Cândva, peste ani şi ani:
Două drumuri se despărţeau într-o pădure, iar eu

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert Frost (1916), traducere de Horia Gârbea
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas în pădure într-o seară cu ninsoare

Cred că ştiu al cui este codrul acesta taciturn.
Totuşi, casa lui este pe deal, departe în cătun;
El n-o să mă poată vedea făcând popas aici,
Privind cum ninge-n pădurea lui de fag şi de gorun.

Căluţul meu nu-înţelege de ce-am oprit şi nici
De ce nu este nici o fermă-un jur cu geamuri mici,
De ce stăm între copacii mari şi lacul îngheţat
În seara cea mai neagră-a lumii, când din cer cad licurici.

Dă clinchet zurgălăilor din coamă îngrijorat,
Parcă-ar spune că-acesta nu-i loc de mas şi de-adăstat.
Şi nu se mai aude-alt sunet în afară de-alintul lin
Al fulgilor de nea purtaţi de vântul uşor, învelurat.

Pădurea, neagră şi frumoasă, mă cheamă în adâncul ei sublim;
Dar eu am promisiuni pe care trebuie să mi le ţin
Şi am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin,
Şi am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!