Ziduri fără turlă
Pământul clocotește pe pietre fumegânde,
Se năruie și vremea printre scântei și fum,
Apar oștiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.
La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Și parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!
Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toții am căzut cu frică și tremur la pământ,
Cuprinși de lungi regrete, rușine, lăcrimând,
Știind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.
Iisuse Blând, ai milă, suntem ca și pierduți,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morții,
Suntem nevolnici, știu, la cel viclean vânduți,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-și înfigă colții.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cruce, dar cu o relevanță mică.
Cortina cade
Priviți, plecăm cu toții, rând pe rând
Ca niște fluturi ce zboară doar o dată,
Cât de ușor ajungem o boare și un gând
Iar partitura noastră se termină îndată.
Cortina cade iute și peste-al nostru rol,
Mai fâlfâim plăpând din gene și aripă,
Apoi, plecăm Acasă, după un lung ocol,
Iar scena vieții, iată, dispare într-o clipă.
Rămâne scris aicea doar numele pe cruce
Și-o amintire poate, de omul ce am fost,
Urme săpate-n inimi ce lacrima aduce,
De noi depinde totul, s-avem mereu un rost.
Suntem atât de triști și singuri la plecare
Doar îngerul trimis, tăcut ne-nsoțește,
El sufletul ni-l poartă către înalta zare,
Unde o lumină albă în ceruri îl primește.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jelim cu toții-n cor
O țară-ntreagă-și plânge ursita rea și morții,
Iar brațe mii se-nalță spre ceruri cu durere,
Jelim cu toții-n cor, năpăstuiți ai sorții,
Văzând cum viața noastră nu e decât părere.
Dar până când, o, Doamne, să suferim tăcuți,
Văzând înmărmuriți că ce ni-i drag se duce?
Cum să privim spre moarte fără o vorbă, muți,
Să ne lăsăm copiii să fie-ntinși pe cruce?
Treziți-vă români cât nu e prea târziu
Și să luptăm acum pentru urmașii noștri!
Nu mai lăsați vlăstare să zacă în sicriu
Pierduți întru vecie printre lumini și aștri.
Hai să ne cerem dreptul de-a viețui în pace,
De-a nu mai fi vânduți, pentru un pumn de-arginți,
Ne-au înșelat cu rândul fiindcă românul tace,
Dar să-i ferească sfinții, când vom fi scoși din minți.
Voi, mame, faceți zid spre pruncii ce-i aveți
Și vă luptați cu lupii ce seamănă teroare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi...
Venit-a, Doamne, vremuri tulburi
Și viața-i luptă ne-ncetată,
Pustiu se vrea moarte și neguri,
O lume stearpă și-nghețată.
Se vrea, o, Doamne, necredință
Și-un trai cu fruntea în noroi,
Se vrea doar om fără putință
Cuprins de neguri și-n nevoi.
Pândește-n umbra nopții, veliar,
Râzând perfid când suntem încolțiți
De oastea a sa ce nu are altar,
Niște mișei ce-n suflet sunt robiți.
Dar vremea, lațu-ncet îl strânge
Vin semne clare din înaltul cer,
Pământul strigă înecat în sânge
Nu mai suportă negrul temnicer.
Trimite, Doamne, Îngeri cu dreptate,
S-aducă printre noi divina Lege
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Rodica Constantinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos a înviat!
Bat clopotele în cea mai lungă noapte
Și cerul se unește prin rugă cu pământul,
Din lumile astrale coboară blânde șoapte,
Sunt îngeri-soli ce răspândesc cuvântul.
Creștine, simți tumult către o nouă viață
Unde speranței-i cresc aripi de curcubeu?
Pe nor stă scris un psalm, o tainică povață,
Smeriți să fim în toate și iubitori mereu.
E noaptea-n care plânsul devine bucurie
Și răul pierzător se-ascunde-n văgăuni,
Creștine, nu uita, să porți în mâini, făclie,
Ca sufletul să zboare departe de genuni.
Să n-adormim vrăjiți de amăgirea dulce,
Ci s-alergăm cu toții lângă al Său altar,
Acolo e Hristos ce-a îndurat pe cruce
Pășind pe moartea rece și-ntuncat hotar.
În patru zări se-aude cum clopotele bat
Și glasuri se înalță slăvind Mântuitorul,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vreau să fiu iertat
E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Și Domnul e la ușă, așteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii și-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.
Mă-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ți-am făcut,
Am stat flămând și gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculț prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ți slujesc mai bine?
Dar din adânc, conștiința, mă mustră fără milă
Și-mi strigă drept în față cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă și-o viață mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.
Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Constantinescu despre cruce, adresa este: