Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Rodica Constantinescu despre devenire

Rodica Constantinescu

Vis și dorință

Sunt pasăre a nopții și urma vie caut,
Eterica-ți suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că ești un spirit teafăr.

Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind ușor în barca unui vers
Și-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluțe-n univers.

Pe nesimțite, iată, o pace mă cuprinde,
Aș adormi puțin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorința îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, neprețuite Astru.

Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Și aripi nenuntite, că nu vreau să iernez,
Ci să adun iubire și rime-n sfânt potir.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Femeia-primăvară

Pășesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Și să-i ofer iubire, un vis și tămâioară.

Dar iat-o, mă așteaptă în pace și tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulți ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie și candelă a nopții
Își poartă crucea-n taină, cu forță și tărie,
Ca nufărul plutește peste noroiul sorții
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor și voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine și zborul dintre șoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viață,
Izvor al ființei, speranța-n lumea asta,

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la devenire, dar cu o relevanță mică.

Rodica Constantinescu

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Hristos a înviat!

Bat clopotele în cea mai lungă noapte
Și cerul se unește prin rugă cu pământul,
Din lumile astrale coboară blânde șoapte,
Sunt îngeri-soli ce răspândesc cuvântul.
Creștine, simți tumult către o nouă viață
Unde speranței-i cresc aripi de curcubeu?
Pe nor stă scris un psalm, o tainică povață,
Smeriți să fim în toate și iubitori mereu.

E noaptea-n care plânsul devine bucurie
Și răul pierzător se-ascunde-n văgăuni,
Creștine, nu uita, să porți în mâini, făclie,
Ca sufletul să zboare departe de genuni.
Să n-adormim vrăjiți de amăgirea dulce,
Ci s-alergăm cu toții lângă al Său altar,
Acolo e Hristos ce-a îndurat pe cruce
Pășind pe moartea rece și-ntuncat hotar.

În patru zări se-aude cum clopotele bat
Și glasuri se înalță slăvind Mântuitorul,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Ziduri fără turlă

Pământul clocotește pe pietre fumegânde,
Se năruie și vremea printre scântei și fum,
Apar oștiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.

La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Și parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!

Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toții am căzut cu frică și tremur la pământ,
Cuprinși de lungi regrete, rușine, lăcrimând,
Știind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.

Iisuse Blând, ai milă, suntem ca și pierduți,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morții,
Suntem nevolnici, știu, la cel viclean vânduți,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-și înfigă colții.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Constantinescu despre devenire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info