Rodica Constantinescu despre foc

Un nufăr ca solie

Mi-ai apărut în vis, chemându-mă suptil
Să vin la Ipoteşti, de-am gânduri rătăcite,
Să-ţi caut urma-abur ce-apare, aşa, tiptil,
Pe-o cărăruie verde din ţărmuri infinite.

Şi m-ai privit ciudat, cu ochii mari, de foc,
Ce luminau un pod peste o umbră-nvinsă,
Pe cer, mii de luceferi îţi pregăteau un loc,
Tu, însă mi-arătai că steaua mea-i aprinsă.

Dar luna te-a chemat şi-ai tresărit puţin,
Căci vocea ei a fost ca ruga-ntr-un altar,
Apoi, privind o rază ai scos un mic suspin
Vrând să te-ntorci acolo, la veşnicul hotar.

Am alergat spre tine c-un nufăr ca solie
Adus de-un înger alb venit pe cal măiastru,
Prin el să ştiu când vii, să ies din colivie,
Zburând cu aripi noi spre lacul cel albastru.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, steluţă, soră bună...

Tu, steluţă, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi îngheţe
Doruri, vrere, frumuseţe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice şoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braţ, puiul să-l culc
Şi să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald şi înrobit
Să mă satur de iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca doi pribegi

Mă-mbrăţişez cu vântu-n astă seară
Ca doi pribegi vom colinda prin lume,
Eu, suflet ne-ngrădit, cu aripa uşoară
Visând s-ajung pe un tărâm anume.

Tu, vântule năvalnic, prietene şi frate,
Învaţă-mă acum să zbor fără de teamă,
Cu gânduri nebuneşti, însă nevinovate,
În taină să vorbesc cu îngerul din vamă.

Hai, s-alergăm degrabă prin norii ameţiţi
De un amurg în flăcări şi ibişi călători,
Să beau din plin uitare din aştri abia iviţi
Şi să ascult iubirea prin glasul de cocori.

Tu, vântule hoinar, lipeşte-mă de tine,
Arată-mi calea vieţii şi cât mai este aţă,
Să ştiu trăi în pace, fără păreri străine,
Departe de himere şi vorbele de gheaţă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi şoimi se întrec în picaje
Şi-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi şopteşte
Să nu fiu cu paşii-n alertă,
Un adagio la viaţă-i prieşte,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii şi norii de foc
Încep să înalţ prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aştept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Şi-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium şi-apus.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-primăvară

Păşesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Şi să-i ofer iubire, un vis şi tămâioară.

Dar iat-o, mă aşteaptă în pace şi tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulţi ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie şi candelă a nopţii
Îşi poartă crucea-n taină, cu forţă şi tărie,
Ca nufărul pluteşte peste noroiul sorţii
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor şi voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine şi zborul dintre şoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viaţă,
Izvor al fiinţei, speranţa-n lumea asta,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neterminat

Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâşiată
Şi-ntre coperţi palpită neterminat poem.

Nu înţeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Şi mă întreb retoric, te simţi învingător?!

Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorinţă şi zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe ţărm de primăvară.

De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simţirea îmi dosesc,
Ai fi-ntâlnit fiorul şi dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri fără turlă

Pământul clocoteşte pe pietre fumegânde,
Se năruie şi vremea printre scântei şi fum,
Apar oştiri de îngeri purtând cu ei osânde,
Căci Sfânta Cruce, azi, a devenit doar scrum.

La margine de zare sunt serpi cu guri de foc
Şi parcă vor să-nghită incandescentul cer,
Iar ziduri fără turlă mai ard din loc în loc,
O spuză ce transmite: De-aicea n-am să pier!

Când Crucea Ta, Iisuse, s-a prăvălit arzând
Toţii am căzut cu frică şi tremur la pământ,
Cuprinşi de lungi regrete, ruşine, lăcrimând,
Ştiind că Te-am rănit, uitând al Tău cuvânt.

Iisuse Blând, ai milă, suntem ca şi pierduţi,
Mai scapă-ne din nou din gheara rece a morţii,
Suntem nevolnici, ştiu, la cel viclean vânduţi,
Dar iartă-ne, ca lupii să nu-şi înfigă colţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!