Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Rodica Constantinescu despre gânduri

Rodica Constantinescu

Vis și dorință

Sunt pasăre a nopții și urma vie caut,
Eterica-ți suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că ești un spirit teafăr.

Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind ușor în barca unui vers
Și-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluțe-n univers.

Pe nesimțite, iată, o pace mă cuprinde,
Aș adormi puțin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorința îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, neprețuite Astru.

Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Și aripi nenuntite, că nu vreau să iernez,
Ci să adun iubire și rime-n sfânt potir.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.

Rodica Constantinescu

Un nufăr ca solie

Mi-ai apărut în vis, chemându-mă suptil
Să vin la Ipotești, de-am gânduri rătăcite,
Să-ți caut urma-abur ce-apare, așa, tiptil,
Pe-o cărăruie verde din țărmuri infinite.

Și m-ai privit ciudat, cu ochii mari, de foc,
Ce luminau un pod peste o umbră-nvinsă,
Pe cer, mii de luceferi îți pregăteau un loc,
Tu, însă mi-arătai că steaua mea-i aprinsă.

Dar luna te-a chemat și-ai tresărit puțin,
Căci vocea ei a fost ca ruga-ntr-un altar,
Apoi, privind o rază ai scos un mic suspin
Vrând să te-ntorci acolo, la veșnicul hotar.

Am alergat spre tine c-un nufăr ca solie
Adus de-un înger alb venit pe cal măiastru,
Prin el să știu când vii, să ies din colivie,
Zburând cu aripi noi spre lacul cel albastru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Ca doi pribegi

Mă-mbrățișez cu vântu-n astă seară
Ca doi pribegi vom colinda prin lume,
Eu, suflet ne-ngrădit, cu aripa ușoară
Visând s-ajung pe un tărâm anume.

Tu, vântule năvalnic, prietene și frate,
Învață-mă acum să zbor fără de teamă,
Cu gânduri nebunești, însă nevinovate,
În taină să vorbesc cu îngerul din vamă.

Hai, s-alergăm degrabă prin norii amețiți
De un amurg în flăcări și ibiși călători,
Să beau din plin uitare din aștri abia iviți
Și să ascult iubirea prin glasul de cocori.

Tu, vântule hoinar, lipește-mă de tine,
Arată-mi calea vieții și cât mai este ață,
Să știu trăi în pace, fără păreri străine,
Departe de himere și vorbele de gheață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Amurg

E ceasul de-amurg potolit
Când ziua aleargă-n uitare,
Un nor purpuriu cam grăbit
Cuprinde albastrul din zare.
Umbrele serii, tăcute miraje,
Dansează pe ritmuri astrale,
Doi șoimi se întrec în picaje
Și-o mierlă se-aude în vale.
Suptil o frunză-mi șoptește
Să nu fiu cu pașii-n alertă,
Un adagio la viață-i priește,
De nu vreau o soartă incertă.
Din raze târzii și norii de foc
Încep să înalț prin rugă, altar,
Apoi cu tărie lumina invoc,
Aștept doar un semn la hotar.
Din ceruri, odăjdii coboară
Și-mbracă un gând nesupus,
Cu îngerii, sufletul zboară
Departe de zbucium și-apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Măicuța mea cu ochi senini

Mama mea cu ochi senini
De ce-n taină, iar suspini?
Spune-mi mie ce te doare
De privești spre altă zare,
Te-am văzut în miez de noapte
Cântărindu-ți ani și fapte,
Plângând clipele pierdute,
Visuri, țeluri neștiute.
Maică, ce necaz mi-ascunzi
De-n durere te cufunzi?
Pasu-ți este tot mai greu
Și oftezi spre Dumnezeu,
Te rogi la icoana sfântă
Lăcrimând de timp înfrântă,
Ceri iertare și-un drum lin
Să sfârșești ca un creștin.
Vino maică, să te-alint
Boala, moartea să le mint,
Să te apăr de-ntuneric,
De gând negru și himeric.

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Cortina cade

Priviți, plecăm cu toții, rând pe rând
Ca niște fluturi ce zboară doar o dată,
Cât de ușor ajungem o boare și un gând
Iar partitura noastră se termină îndată.
Cortina cade iute și peste-al nostru rol,
Mai fâlfâim plăpând din gene și aripă,
Apoi, plecăm Acasă, după un lung ocol,
Iar scena vieții, iată, dispare într-o clipă.
Rămâne scris aicea doar numele pe cruce
Și-o amintire poate, de omul ce am fost,
Urme săpate-n inimi ce lacrima aduce,
De noi depinde totul, s-avem mereu un rost.
Suntem atât de triști și singuri la plecare
Doar îngerul trimis, tăcut ne-nsoțește,
El sufletul ni-l poartă către înalta zare,
Unde o lumină albă în ceruri îl primește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Durere de mamă

Ziua pleacă, noaptea vine
Dorul greu tiptil revine,
Mă așez oftând la masă,
Gânduri negre nu mă lasă.
Doamne, cu ce Ți-am greșit,
De-am ajuns un om sfârșit?
De ce pruncii mi-au plecat
Spre un țărm îndepărtat?
Sufletul mă doare-ntr-una
Și-n trăiri bate furtuna.
Nu mai știu de ei nimic,
Doar la cer, ochii-mi ridic,
Rugi șoptesc și mă închin
Să-i ferești de rău și chin.
Puii mamei, dragi feciori,
Când vă strig mă trec fiori,
Cât aș vrea să vă mângâi,
Să vă pup, să vă răzgâi,
Cum făceam odinioară
Fără lacrimi și povară.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Aud chemare vie

Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie și-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să știe c-o iubesc.

Printre noian de stele o rază se coboară
Și ocolește norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ți curaj și urcă!

Îmi curăț întinarea și haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.

Mă sui cu greutate ferindu-mă de șoaptă
Și-n liniștea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braț de astru și surâzând așteaptă
Lumina să-mi așeze pe creștet în cunună.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Mama, visul meu frumos

Se naște-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Și-n prag e mama, visul meu frumos
Ce mă privește duioasă și tăcută.
O strâng în brațe lipindu-mă de ea
Și fața-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleșită de neputința sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunțit
Și trupul firav tot mai împuținat,
Nu pot să cred, refuz al ei sfârșit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar și regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică și de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Femeia-primăvară

Pășesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Și să-i ofer iubire, un vis și tămâioară.

Dar iat-o, mă așteaptă în pace și tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulți ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie și candelă a nopții
Își poartă crucea-n taină, cu forță și tărie,
Ca nufărul plutește peste noroiul sorții
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor și voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine și zborul dintre șoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viață,
Izvor al ființei, speranța-n lumea asta,

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Înger nins

În dimineața nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,
Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.

De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă
Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,
Își socotește pașii, căci vremea asta țipă,
De-aceea ține aprinsă o candelă mereu.
O văd lângă icoană îngenunchind smerită,
Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,
Că Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită
Pictată în albastru și-n verdele minune.

Apoi, aud cum plânge, nu știe c-am venit
Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,
Rostește rugăciunea privind spre răsărit,
Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.

O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,

[...] Citește tot

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Conștiința și dreapta judecată

O lună plină atinge subtil a mea suflare,
Iar sufletul tresaltă cuprins de-un tainic jar,
Voiește-n zbor să plece către o altă zare,
Să fie doar o clipă, lângă divin hotar.
Și iată-mă cu gândul pe-o iarbă verde crud
Unde-i răbojul vieții cu clipe, ani și fapte,
Conștiința mă așteaptă, zeci de-ntrebări aud
Ea vrea răspunsuri drepte, nu lamentări și șoapte.
"Spune-mi acum de poți, ce-ai dat prin al tău grai
Și prin cuvântul spus ori gândul nerostit?
Te-ai dus către lumină când speriat erai
Sau ai trăit haotic, prin patimi rătăcit?
Ți-ai ajutat vreun frate de rele să nu piară
Sau nici nu ți-a păsat de nesfârșitu-i chin?
L-ai tras din ceața deasă și traiul de ocară
Sau ai privit râzând cum bea mereu venin?
Ai dăruit sămânță de dragoste și pace
Ori ai sădit doar spini și multă mătrăgună?
Căci iată, vine o vreme, când totul se preface
În judecată dreaptă ce faptele-ți adună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Taci!

Aștept din sfere-nalte s-apară o minune
Și-ntreb pământul-cuib: - Cu rănile ce faci?!
Aud cum din adâncuri el strigă: - Uniune!
Însă o forță neagră degrabă-i spune: -Taci!

Dar gândul fără hamuri începe să alerge
La strămoșești morminte, acolo unde-s daci,
El vrea enigma sorții cumva să o dezlege,
Că tu, române, stai cu fruntea-n jos și... taci.

Cuvântul cel de taină țâșnește-n rugă mută,
Pentru că brazda-i dată pe-o mână de pitaci,
Oare nu-i nimeni treaz și câinele s-asmută,
Când ești furat, române, însă de teamă, taci?!

Suflarea mea lezată se-agită-n neputință,
Văzând pădurea, lunca, mâncate de gândaci
Și munții cei din veacuri jelind a umilință,
Iar Dunărea-ntrebând: Cât timp o să mai taci?!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Scrisoare către fiul meu

Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie,
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,
În astă seară alături îl am pe Niculaie,
A ocolit tot satul, venind din capătul opus.
Ne amintim pe rând de anii ce-au zburat,
De clipele frumoase și zile cu tristeți,
Oftăm la unison, căci multe am îndurat,
Însă ne mângâiem cu gândul la băieți.
Fără de veste parcă mă-nvăluie un dor
De cea care a plecat să fie stea în cer,
Apoi, te strig pe tine, iubitul meu fecior
Aș vrea să te sărut, că poate mâine pier.
Nu văd să scriu băiete, am ochii o povară
Și-l rog pe Niculaie de poate să m-ajute,
Scrisoare să-ți așternă acum, în astă seară,
Că muică-ta mă cheamă în clipele tăcute.
De poți să vii copile până la sfânt Crăciun
Ca taica să-ți mai dea ceva de prin ogradă,
Păstrat-am pentru tine din vinul cel mai bun,
Un coș cu nuci, o curcă și mere din livadă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Noapte fără de păcat

Bat clopote a viață, Până în largul zării,
În miezul nopții albe și fără de păcat,
Suflarea cântă-n cor, minunea învierii,
Pe Domnul nostru, ce moartea a călcat.
E vremea biruinței cu aripi necuprinse,
Când îngerii coboară, aicea pe pământ,
Purtând în zbor solie și candele aprinse,
Vestind cu bucurie al Domnului Cuvânt.
Un tainic gând unește divin și omenire
Prin pace nesfârșită și licăr de speranță,
Plutește-n univers noi raze de iubire,
Iar sufletul e liber și plin de cutezanță.
La ceruri se ridică priviri ce n-au durere,
Slăvindu-l ne-ncetat pe Dumnezeu Iisus,
Cel care a pătimit ca omul să mai spere,
Ferindu-l de pieire, de-un iminent apus.
În miezul nopții albe, cea fără de păcat,
Iisuse Blând, acuma smeriți îți mulțumim,
Tu să ne ierți, Mărite, că singur te-am lăsat
Și calea Ta-n dreptate mereu o rătăcim.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Constantinescu despre gânduri, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info