Rodica Constantinescu despre iubire

De câte ori am aşteptat
Durerii capăt să îi pui,
Iubirea mea târzie,
Iubitul meu dintâi!

catren de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem neterminat

Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâşiată
Şi-ntre coperţi palpită neterminat poem.

Nu înţeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Şi mă întreb retoric, te simţi învingător?!

Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorinţă şi zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe ţărm de primăvară.

De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simţirea îmi dosesc,
Ai fi-ntâlnit fiorul şi dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nagoda răzvrătită

În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-şi caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt?
iar eu o amintire, ca şi bătrânul Noe
ce-şi căuta odată o palmă de pământ?

O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot opri oricând,
dar ştiu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.

Iar tu rămâi aceeaşi în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită - iubită în neştire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit făr'de simbrie

La răspântia din vale
Şade dorul plin de jale,
Plânge bietul că-i uitat,
Flămând tare şi-nsetat.
Haide dorule, cu mine
Şi-ai să vezi că ţi-o fi bine,
Mai am vreme, zmeu să fiu
Cât în lume încă-s viu.
Uite, stai sub ăst alun
Stele-n palme să îţi pun,
Tu să faci din ele scară
Să urcăm la mândra iară.
Dorule, mă rog mereu
Să-mi dea Bunul Dumnezeu,
Încă cinci ani de putere
Să iubesc trup de muiere
Şi s-adorm pe sân de fată,
Dar şi-n pat de măritată.
Chiar de mi-s plin de păcate
Pomenit să fiu de toate,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, steluţă, soră bună...

Tu, steluţă, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi îngheţe
Doruri, vrere, frumuseţe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice şoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braţ, puiul să-l culc
Şi să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald şi înrobit
Să mă satur de iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor dorinţele

Ne mor pe rând, iubite, dorinţele din noi,
Se pierd prin amintire şi-ngălbenite foi,
Minciuna ne apasă strivind tot ce a fost
Şi-un dialog ce pare că-i sterp şi fără rost.

Iar timpul zboară iute, se pierde ca un fum,
Un Pegas care-aleargă neînşeuat pe drum
Şi încercăm zadarnic să-i stăvilim galopul,
Ne înconvoaie clipa, ca vântul rece plopul.

Într-un târziu ajungem învăluiţi de ceaţă
La braţ cu umbre reci, himere fără viaţă,
Ca doi străini privim urmele vremii duse,
Înstrăinaţi şi trişti, cu remuşcări ascunse.

Încă mi-e dor, iubite, de ochi pătrunzători,
Ce-mi atingeau simţirea cu nesfârşiţi fiori,
Pierdută mai visez în nopţi ce par osândă,
La zori plini de iubire şi-atingere flămândă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-primăvară

Păşesc încet, alături de gând neprihănit
Să întâlnesc aievea femeia-primăvară,
Voiesc s-o aflu azi, în blândul răsărit
Şi să-i ofer iubire, un vis şi tămâioară.

Dar iat-o, mă aşteaptă în pace şi tăcere,
Îi spun cu drag:-Mulţi ani să ai, femeie!
Urarea e primită ca dulce mângâiere,
Iar ochii ei senini devin ca o scânteie.
Căci este rugă vie şi candelă a nopţii
Îşi poartă crucea-n taină, cu forţă şi tărie,
Ca nufărul pluteşte peste noroiul sorţii
Muncind neobosită fără a primi simbrie.

În zbaterea secundei e dor şi voluptate
Dând până la uitare din trupul ei fierbinte,
O flacără devine şi zborul dintre şoapte,
Iubirea sa-i poem sau vers fără cuvinte.
E Ana ce-i zidită ca jertfă pentru viaţă,
Izvor al fiinţei, speranţa-n lumea asta,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătăţii
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
şi literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranţă.
Totuşi, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acordul

Povestea fără seamăn rămasă-n aşteptare
sub înveliş de umbre, pe timp nedefinit,
îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare
care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă
se zbat fără speranţă, pe albul secundar,
când orele barbare, pe-o margine credulă,
încearcă să dezlege înscrisul legendar.

De-ar fi să dăm crezare ursitei nevăzute,
prezentă-ntotdeauna în astfel de poveşti,
nici n-ar fi fost înscrisul în actele trecute
pe opisul legendei cu pagini nefireşti.

Dar noi voiam desigur să fi avut acordul
măcar într-o poveste marcată pe contur
cu vrăjile rescrise pe umbra din fiordul
unde lăsam regrete, să plângă prematur.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca doi pribegi

Mă-mbrăţişez cu vântu-n astă seară
Ca doi pribegi vom colinda prin lume,
Eu, suflet ne-ngrădit, cu aripa uşoară
Visând s-ajung pe un tărâm anume.

Tu, vântule năvalnic, prietene şi frate,
Învaţă-mă acum să zbor fără de teamă,
Cu gânduri nebuneşti, însă nevinovate,
În taină să vorbesc cu îngerul din vamă.

Hai, s-alergăm degrabă prin norii ameţiţi
De un amurg în flăcări şi ibişi călători,
Să beau din plin uitare din aştri abia iviţi
Şi să ascult iubirea prin glasul de cocori.

Tu, vântule hoinar, lipeşte-mă de tine,
Arată-mi calea vieţii şi cât mai este aţă,
Să ştiu trăi în pace, fără păreri străine,
Departe de himere şi vorbele de gheaţă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi vreme

Anii vin şi trec prea iute
Mulţi, puţini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.

Stau atunci şi mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am ştiut cum să trăiesc
Punând suflu chezăşie?

Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.

Socotind cum clipa pleacă
Şi doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătăţii
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
şi literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranţă.
Totuşi, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteie ori tăciune

Visez ades că vreau să zbor,
Dar vai, nu pot doar c-o aripă
Şi-atunci speranţele mă dor
Că nu se împlinesc, o clipă.

Mi-e teamă, Tată, şi nu ştiu
De sunt lumină ori tăciune,
De vreau albastru sau pustiu,
Ori trai cu sfânta rugăciune.

Eu simt că vin furtuni curând,
Ce vor ascunde calea dreaptă,
Himere care-n noapte vând
Iluzii, fum, vicleană şoaptă.

Trimite-mi, Tată, sfântă cheie
Să mă dezleg de rea voire,
Căci sunt şi eu a Ta scânteie,
Şi-aspir spre pace şi iubire.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud chemare vie

Un orologiu straniu în miez de noapte sună,
Aud chemarea-i vie şi-ndată mă trezesc,
Ridic privirea-n valuri spre minunata lună
Ca ea să se-oglindească, să ştie c-o iubesc.

Printre noian de stele o rază se coboară
Şi ocoleşte norul ce duce ploaia-n cârcă,
Îmi dă fuior de-argint să fac din el o scară,
Căci din înalt aud; -Hai, fă-ţi curaj şi urcă!

Îmi curăţ întinarea şi haina pământeană,
Suflarea-mi primenesc cu un poem divin,
Dar din genuni răzbate o pasărea vicleană
Ce vrea să îmi arate un cuib uscat, străin.

Mă sui cu greutate ferindu-mă de şoaptă
Şi-n liniştea stelară, zăresc frumoasa lună,
Stă pe un braţ de astru şi surâzând aşteaptă
Lumina să-mi aşeze pe creştet în cunună.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi dorinţă

Sunt pasăre a nopţii şi urma vie caut,
Eterica-ţi suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că eşti un spirit teafăr.

Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind uşor în barca unui vers
Şi-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluţe-n univers.

Pe nesimţite, iată, o pace mă cuprinde,
Aş adormi puţin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorinţa îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, nepreţuite Astru.

Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Şi aripi nenuntite, că nu vreau să iernez,
Ci să adun iubire şi rime-n sfânt potir.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ţi visătoare.

A stat apoi un timp pe faţa ta,
când ai ieşit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neştire.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, visul meu frumos

Se naşte-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Şi-n prag e mama, visul meu frumos
Ce mă priveşte duioasă şi tăcută.
O strâng în braţe lipindu-mă de ea
Şi faţa-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleşită de neputinţa sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunţit
Şi trupul firav tot mai împuţinat,
Nu pot să cred, refuz al ei sfârşit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar şi regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică şi de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger nins

În dimineaţa nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simţind-o cu răsuflarea rară,
Înfăşurată-n doruri şi-ntunecate straie.

De-un timp se-mpuţinează cu fiecare clipă
Şi tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,
Îşi socoteşte paşii, căci vremea asta ţipă,
De-aceea ţine aprinsă o candelă mereu.
O văd lângă icoană îngenunchind smerită,
Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,
Că Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită
Pictată în albastru şi-n verdele minune.

Apoi, aud cum plânge, nu ştie c-am venit
Şi lacrimile-i curg brăzdându-i faţa trasă,
Rosteşte rugăciunea privind spre răsărit,
Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.

O, măiculiţă dragă, al nostru înger nins,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!