Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Rodica Constantinescu despre vânt

Rodica Constantinescu

În iarba de pe runc

Priporul rămânea în urma noastră,
pădurea de stejarii se ridica pe deal,
iar vântul aduna frunzișu-n creastă
cu melodii scăpate seara din caval.

Poteca strâmtă s-afunda deodată
în umbrele rămase-acolo peste veac
cu întâmplări de povestit în vatră
când vânturile iernii suflă în cerdac.

Te-mbrățișam la marginea pădurii,
stejarii seculari se legănau uimiți,
privind mirajele urcând pe nurii
din adâncimea ochilor nedumeriți.

Când te lăsam din brațe câteodată
mă aduceai-napoi, să te sărut adânc,
dar mă priveai îndată speriată
când te-așezam în iarba de pe runc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

La ceasul uitării

E toamnă târzie - aud la fereastră
doar ploaia venită pe aripi de vânt,
garoafele puse de ieri într-o glastră
desfac din corole un vechi jurământ.
La ceasul uitării, ieșind din petale,
cuvintele scrise cândva în trecut
aud la fereastra cu geamuri ovale
rafale desprinse din vântul pierdut.

Sosite acum din fiorduri stâncoase,
cu vechiul vapor andocat lângă port,
ajung la fereastră spre seară să lase
un alt jurământ pe un mitic suport –
o floare de gheață, demult rătăcită,
purtând în petale înscrisul cel nou
cu versuri rescrise de-o mână rănită
la masa tăcerii de lângă hublou.

Citește, iubito, cuvintele toate,
topite din floarea de gheață, pe loc,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.

Rodica Constantinescu

Iarna, dalba amazoană...

Oare, cine vine-n goană
Cu pas rece și-apăsat?
Iarna, dalba amazoană
Pe-un mustang înaripat.
Luna fuge cam fricoasă
Ascunzându-se în nori,
Iară, iarna-mpărăteasă,
Regat face până-n zori.
Cheamă ai săi argați la sfat
Ca porunca-i să se-audă,
Vântul, ceața, au plecat
Fiind deja pe-a sa feudă.
Viscolul sosește-n trombă
Și-o privește ca vrăjit,
Un sărut îi dă pe gambă,
Apoi, pleacă-nvârtejit.
Iarna mândră-n jur privește
Prin văzduhul scânteios,
Că porunca se-mlinește,
Iar regatu-i fabulos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Ne mor dorințele

Ne mor pe rând, iubite, dorințele din noi,
Se pierd prin amintire și-ngălbenite foi,
Minciuna ne apasă strivind tot ce a fost
Și-un dialog ce pare că-i sterp și fără rost.

Iar timpul zboară iute, se pierde ca un fum,
Un Pegas care-aleargă neînșeuat pe drum
Și încercăm zadarnic să-i stăvilim galopul,
Ne înconvoaie clipa, ca vântul rece plopul.

Într-un târziu ajungem învăluiți de ceață
La braț cu umbre reci, himere fără viață,
Ca doi străini privim urmele vremii duse,
Înstrăinați și triști, cu remușcări ascunse.

Încă mi-e dor, iubite, de ochi pătrunzători,
Ce-mi atingeau simțirea cu nesfârșiți fiori,
Pierdută mai visez în nopți ce par osândă,
La zori plini de iubire și-atingere flămândă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

De nu... comments

De nu ești astăzi trepăduș
Zicând mereu, "acuș, acuș",
De osanale, imnuri nu ridici,
Chiar de nu vrei, aicea pici.
Căci lumea nostră virtuală
Nu-ți cere har, ci socoteală
Câte "comments" ai pe net,
De faci "mai marilor" sonet.
Și iată, ajungi maratonist,
Dar ce păcat..., ghinionist,
Că de, nu prea ai dat destul
Să simtă netul că-i sătul,
Măcar s-ajungi semifondist,
Însă și-un aprig trompetist,
Un" papagal"cum te vor unii
De nu..., ajungi "sonata" lunii.
Noroc că mulți sunt "verticali"
Cu fruntea sus și radicali,
Ei zboară liberi ca și vântul
Păzind lumina și cuvântul.

pamflet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Poem neterminat

Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâșiată
Și-ntre coperți palpită neterminat poem.

Nu înțeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Și mă întreb retoric, te simți învingător?!

Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorință și zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe țărm de primăvară.

De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simțirea îmi dosesc,
Ai fi-ntâlnit fiorul și dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Hoț de lacrimi

Când luna-și cobora tristețea pe pământ,
Tot căutând un loc să-ncetinească zborul,
M-ai păcălit frumos cu-o piesă-jurământ
În care ne-ndoielnic ai fost chiar regizorul.

Te-ai arătat duios, mascând un suflet fals,
Dar sinele țipa că ești un hoț de lacrimi
Și totuși m-ai vrăjit, purtându-mă în vals,
Ca mai târziu să fii izvorul meu de patimi.

În liniștea din noapte, cocoșii au trâmbițat
Vestind că va surâde curând o dimineață,
Doar eu trăiam extazul, adânc și nefardat,
Iar tu, învingătorul, erai un sloi de gheață.

Desprinsă de himeră și cuibul cu șopârle,
De teatrul foarte prost și rolul de dublură,
Sunt liberă ca vântul ce biciul își azvârle
Peste suflarea vorbei plină de fum și zgură.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Zbor spre alte lumi

Ascult în noapte cum lună-și strigă dorul
La margine de boltă printre luceferi-fluturi,
Își uită pentr-o clipă, voința, rostul, zborul
Și caută prin iarbă, urma la dulci săruturi.

Ea urmărește ciuta și cerbul când se-adapă
Învăluiți de-un abur născut dintr-o iubire,
Atuncea tulburată zărește-n ochi de apă
Cât este de stingheră, cu soarta-n rătăcire.

Și pleacă fără vlagă, zburând peste pământ
Să-și caute perechea prin alte lumi astrale,
Dar către miezul nopții se-abate strașnic vânt,
Ce-i răscolește fața ascunsă-n nori și jale.

Încet și peste mine se-așează un văl de somn,
Iar timpul meu se-oprește la margine de vis,
Mai simt pentru o clipă că luna-mi face semn,
Apoi, trudită adorm și mă transform în ibis.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Scrisoare către fiul meu

Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie,
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,
În astă seară alături îl am pe Niculaie,
A ocolit tot satul, venind din capătul opus.
Ne amintim pe rând de anii ce-au zburat,
De clipele frumoase și zile cu tristeți,
Oftăm la unison, căci multe am îndurat,
Însă ne mângâiem cu gândul la băieți.
Fără de veste parcă mă-nvăluie un dor
De cea care a plecat să fie stea în cer,
Apoi, te strig pe tine, iubitul meu fecior
Aș vrea să te sărut, că poate mâine pier.
Nu văd să scriu băiete, am ochii o povară
Și-l rog pe Niculaie de poate să m-ajute,
Scrisoare să-ți așternă acum, în astă seară,
Că muică-ta mă cheamă în clipele tăcute.
De poți să vii copile până la sfânt Crăciun
Ca taica să-ți mai dea ceva de prin ogradă,
Păstrat-am pentru tine din vinul cel mai bun,
Un coș cu nuci, o curcă și mere din livadă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iarnă străină

Aș vrea să plec din iarna prea străină,
Dar sunt cuprins de lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată mă înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam,
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscolul aud și-un nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid cu gândul la visare,
Mă rog fără cuvinte să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura spre dulcea depărtare.
Purtat de-un înger alb sunt în ajun acasă,
Miroase a cozonaci și-a cetină din munte,
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Tăicuța se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător să-i vină copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă,
Îi place, apoi să plece la colindat pe alții.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Nagoda răzvrătită

În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-și caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt?
iar eu o amintire, ca și bătrânul Noe
ce-și căuta odată o palmă de pământ?

O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot opri oricând,
dar știu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.

Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită - iubită în neștire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iarna străină

Aș vrea să plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.

Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.

Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura la cuibul meu din zare.

Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Constantinescu despre vânt, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info