
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarna străină
Aș vrea să plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura la cuibul meu din zare.
Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.

Tu, steluță, soră bună...
Tu, steluță, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi înghețe
Doruri, vrere, frumusețe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice șoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braț, puiul să-l culc
Și să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald și înrobit
Să mă satur de iubit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mai dă-mi vreme
Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.
Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?
Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.
Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Măicuța mea cu ochi senini
Mama mea cu ochi senini
De ce-n taină, iar suspini?
Spune-mi mie ce te doare
De privești spre altă zare,
Te-am văzut în miez de noapte
Cântărindu-ți ani și fapte,
Plângând clipele pierdute,
Visuri, țeluri neștiute.
Maică, ce necaz mi-ascunzi
De-n durere te cufunzi?
Pasu-ți este tot mai greu
Și oftezi spre Dumnezeu,
Te rogi la icoana sfântă
Lăcrimând de timp înfrântă,
Ceri iertare și-un drum lin
Să sfârșești ca un creștin.
Vino maică, să te-alint
Boala, moartea să le mint,
Să te apăr de-ntuneric,
De gând negru și himeric.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ne mor dorințele
Ne mor pe rând, iubite, dorințele din noi,
Se pierd prin amintire și-ngălbenite foi,
Minciuna ne apasă strivind tot ce a fost
Și-un dialog ce pare că-i sterp și fără rost.
Iar timpul zboară iute, se pierde ca un fum,
Un Pegas care-aleargă neînșeuat pe drum
Și încercăm zadarnic să-i stăvilim galopul,
Ne înconvoaie clipa, ca vântul rece plopul.
Într-un târziu ajungem învăluiți de ceață
La braț cu umbre reci, himere fără viață,
Ca doi străini privim urmele vremii duse,
Înstrăinați și triști, cu remușcări ascunse.
Încă mi-e dor, iubite, de ochi pătrunzători,
Ce-mi atingeau simțirea cu nesfârșiți fiori,
Pierdută mai visez în nopți ce par osândă,
La zori plini de iubire și-atingere flămândă.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scânteie ori tăciune
Visez ades că vreau să zbor,
Dar vai, nu pot doar c-o aripă
Și-atunci speranțele mă dor
Că nu se împlinesc, o clipă.
Mi-e teamă, Tată, și nu știu
De sunt lumină ori tăciune,
De vreau albastru sau pustiu,
Ori trai cu sfânta rugăciune.
Eu simt că vin furtuni curând,
Ce vor ascunde calea dreaptă,
Himere care-n noapte vând
Iluzii, fum, vicleană șoaptă.
Trimite-mi, Tată, sfântă cheie
Să mă dezleg de rea voire,
Căci sunt și eu a Ta scânteie,
Și-aspir spre pace și iubire.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vis și dorință
Sunt pasăre a nopții și urma vie caut,
Eterica-ți suflare, Poetule-Luceafăr,
În simfonii celeste ascult note de flaut,
Angelică solie, că ești un spirit teafăr.
Din Ursa Mare, doi serafimi coboară,
Năieri plutind ușor în barca unui vers
Și-n jurul lor, cuvinte-n horă zboară,
Apoi devin poeme, steluțe-n univers.
Pe nesimțite, iată, o pace mă cuprinde,
Aș adormi puțin cu fruntea pe albastru,
Un gând stăruitor dorința îmi aprinde
De-a fi cu tine-n vis, neprețuite Astru.
Ca înger să îmi vii atuncea când visez,
Purtând o scară verde, cărare spre nadir
Și aripi nenuntite, că nu vreau să iernez,
Ci să adun iubire și rime-n sfânt potir.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fulg de dor
Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare?
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.
A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.
S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.
Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mama, visul meu frumos
Se naște-n suflet, fior nedefinit,
O bucurie ce din adâncuri vine,
Un gând îmi spune de cineva dorit,
Că va sosi cât de curând la mine.
Aud deodată un ciocănit sfios,
Deschid încet, cu inima-n derută,
Și-n prag e mama, visul meu frumos
Ce mă privește duioasă și tăcută.
O strâng în brațe lipindu-mă de ea
Și fața-i spăl cu lacrimile mele,
Sunt copleșită de neputința sa,
Ea, luna mea printre atâtea stele.
Uimită-i mângâi păru-ncărunțit
Și trupul firav tot mai împuținat,
Nu pot să cred, refuz al ei sfârșit,
Alung din gând al mamei scăpătat.
În ochii ei zăresc oceanul de iubire,
Dar și regret, parcă dosit de mine,
Apoi un soi de frică și de nefericire
Că steaua ei poate s-apună mâine.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iarnă străină
Aș vrea să plec din iarna prea străină,
Dar sunt cuprins de lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată mă înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam,
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscolul aud și-un nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid cu gândul la visare,
Mă rog fără cuvinte să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura spre dulcea depărtare.
Purtat de-un înger alb sunt în ajun acasă,
Miroase a cozonaci și-a cetină din munte,
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Tăicuța se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător să-i vină copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă,
Îi place, apoi să plece la colindat pe alții.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ursita
Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.
Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.
Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.
Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Constantinescu despre visare, adresa este:
