Rodica Nicoleta Ion despre crengi

Timpul amiezii -
pe o ramură frântă
stă o pasăre.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

e lună plină -
prin foşnetul din ramuri
frig şi tăcere

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lin vânt de vară –
o frunză se clatină
pe ramul uscat

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cântec de păsări –
pe ramuri înverzite
zarvă şi soare

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă o pasăre
pe o ramură frântă -
pe liniştea lacului.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina de fericire

Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deşteptat literele
Născându-se frunze
Şi florile au înmugurit
În irişi.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre şi susurul de izvor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi frunza...

Frunza-n vii e ruginită,
Numai frunza lui Adam
A rămas înţepenită...
Nu mai cade de pe ram!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de toamnă

Se plimbă printre ramuri argintate,
La braţ cu toamna, frunzele din ram.
E întuneric, est efrig, e noapte...
În suflet răni de ploi şi stele am.

S-au risipit oceane de iluzii,
Speranţele-n apus au rătăcit,
Eu m-am rugat în somn la Maica Sfântă...
O datorie am de împlinit...

Rodul iubirii mele se înalţă
Şi-n rădăcini, precum un brad se-abate,
Dar orice palmă lua-va de la viaţă
Eu ştiu că tot va merge mai departe.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina cădea în solzi lucitori, de naftalină şi vrajă, printre ochiurile tremurătoare, de jad, ale ramurilor.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă satului natal

E-un sat pe valea Jiului...
Oameni atât de minunaţi,
Purtând simbolul dorului –
Dor de pământ şi dor de fraţi.
În cântecele-i am sădit
Jale de clopot şi de vis.
În suflet ne-au înmugurit
Şi cu lumină-n cer am scris.

E-un sat pe valea Jiului
Şi casa-n care am crescut.
În labirintul timpului,
Lumina vieţii am văzut.
Icoana bunului Iisus,
Copilăria-mi apăra.
Măicuţă Sfântă, Tu, de sus,
Ştiai, plângeai de soarta mea.

Oameni atât de minunaţi,
Mi-au luminat cărările.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ploii

Reumatice ramuri
Îşi tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze – sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc aşternutul de umbre
Ireal foşnitor.
De tunete dor şi gândurile
Şi uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometaţi de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-şi tăcerea.
Şi plouă... şi grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Cerul s-a-ntristat deodată...
Vrăbii gureşe aleargă,
Pentru pui, s-adun hrană,
Rătăcind din creangă-n creangă

Dintr-o clipă-n alta parcă
Stă să plouă. E pustiu
Tot pământul... Numai vântul
-şi poartă trenciul vineţiu

Trena frunzelor, cu ramuri
Îşi urzeşte, întristată
Existenţa şi un fulger
Rătăceşte-n lumea toată

Tunetul, din amorţeală
Ne trezeşte... E furtună...
Iat-o! Trece în vârtejuri
Şi în jocu-i ne adună

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În păduri...

În păduri de ramuri înverzite,
Ţes păienjeni stele argintii...
Gânduri nerostite, vise ne-mplinite,
Te aştept iubite, te aştept să vii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi mari, albi şi grei, din aceia ca în poveştile lui Creangă, alergau ca nişte miei albi, oprindu-se pe mărginita nemărginire a oraşului mut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Boemă şi rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieţii, în valul ceţii,
Al nopţii amnar
Şi robă de stele să-ţi pun peste umeri
De taină şi jar.
Lumina-n clepsidră să-şi cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă şi rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă şi gravă se pierde în mâine
Şi lacrima mea.
Doar eu şi tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet mai curat

Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe braţe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristeţea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morţii -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viaţă.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morţii păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Şi vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, înger...

Tu, înger care ţii în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieţii,
Prin adieri şi vânturi reci!

Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenţei,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieţii!

Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Şi ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.

Fii tu vulcan ce mă înalţă
Pe-a mării cerului psaltire
Şi lumii mele noi, dă viaţă,
Lumină, pace şi iubire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara – poem diamant

Primăvară –
Verde lume,
Cântec, viaţă, libertate,
Floi şi ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viaţă...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărţişoare cu...
Iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia sticloasă a cerului, ramuri iluzorii de flăcări se întindeau şi se strângeau într-un desăvârşit poem al naturii, al culorilor, spre a lăsa viu, în amintirea iubitorilor de frumos, acest fragment de apus liniştit şi mareţ.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa României

Din cenuşa strămoşască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi şi buni,
Drag de ţară-n piept de stâncă,
Brazi crescuţi spre-a apăra,
România, ţară scumpă,
Toţi românii vor avea.

Din cenuşa strămoşască,
Demn, românul s-a-nălţat,
Pentru ţara românească
Cu duşmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.

Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!