Rodica Nicoleta Ion despre somn

Despre vii

Lasă-mi toamnă via vie!
Este ultima mea rugă
Somnul dulce, de beţie,
Vreau să-l dorm sub buturugă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune cum, că virusul co-vid,
Venita-n China c-un meteorit...
Poveşti de adormit copii sunt, da.
Cum e posibil chiar aşa ceva?!

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn parlamentarilor ce dorm

S-a scris şi IARNA PE ULIŢĂ...
Şi IARNA-N SAT au scris mai marii,
Dar nu s-a scris, pe timp de iarnă,
Cum sforăie parlamentarii.

Vin deci c-o tehnică modernă...
Şi s-o priviţi cu luare-aminte!
Căci pentru pensii speciale
Sunt toţi uniţi cu ăle sfinte.

E mare zarvă, zarvă mare
Că s-a aflat de-aşa minune
Şi mare-i pensia aleasă.
Ce... parlamentul va propune?!

Cer scaune pentru confortul
Aleşilor... Nu pot dormi!
Aceasta-i prima chestiune
Ivită-n ordinea de zi.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii orfani

Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau şi plângând, cerşesc la colţ de stradă,
Un trecător s-arunce-un colţ de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranţe! Strânşi ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinţi cu prunci,
De sărăcie nu le e ruşine,
Îşi poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ştergându-şi urma de tristeţe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălţa şi-i iarnă
Şi n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolţeşte primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiţi de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia străbună

Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânşi, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.

Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeţi, dacii mei nemuritori!
Maci şi sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!

Ne-au vândut străbuni şi oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii şi păduri, câmpii şi ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!

Lanţuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morţii, în cântări de şoaptă,
Ne străpunge-n inimi şi ne cheamă,
Fii uniţi, născuţi de-aceeaşi mamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare apune –
se pregătesc pentru somn
apă şi nave

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare apune -
se pregătesc pentru somn
apă şi nave

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nu dorm niciodată. Întocmai o conştiinţă trează.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

apă de ploaie –
dungi argintii se cobor
tăcerea doarme

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de ploaie -
Dungi argintii se cobor
Tăcerea doarme.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori pe fereastră –
mireasmă dulce de crini
un somn liniştit

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniţi de iubire.
O altă lume se naşte în suflete
Şi altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiţi! Somn uşor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire!

Iubire, eşti un curcubeu de sentimente...
Plouă în mine cu soare,
E secetă de vrajă,
Dar plouă în mine lumină
Când sărutul tău îmi înlănţuie sufletul.
Sunt un caleidoscop de umbre,
Iar furtuna mă soarbe în adâncul meu
Când pleoapa ta se închide.
Lasă-mă să dorm în irisul tău,
Să poată ploua în mine
Cu sentimentele tale!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După beţie

După o beţie bună
Şi-un pate de epigramă,
Aş dormi o săptămână
Doar... la cramă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers

Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vineţiu şi putred, în dansuri frânte, de cleştar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Şi-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?

Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâşii de ceruri, pe veşnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-şi treacăneprezenţa,-n tăceri uitate şi permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...

Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Şi sufletul se risipeşte, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferinţă, în crud picături de sânge.

Veşmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de aşteptare..
Ridic un braţ... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineţie şi-n urma mea se stinge plânsul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de viaţă poate nu mai există nimic, nu mai există raţiune, nu mai există vise, ci doar un somn prelung, obositor, lipsit de sens şi de claritate. Şi fiecăruia îi trebuie voinţă, numai atât, pentru a găsi şi a înţelege raţiunea de "a trăi".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgenţă în familie

Covidul ăsta mi-a impus
Să stau departe de nevastă.
Vedeţi?! Am un motiv în plus
Să dorm la cramă, nu acasă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nasul

Cu-un nas ceva mai... pronunţat,
Amicul meu cu viermişorul,
Nu ştie că-n anonimat
I-a adormit... legiuitorul.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa

La toamnă lasă-mi via vie!
Să dorm sub buturugă-aş vrea,
Şi lumea toată-aş vrea să ştie
Că turburelu-i apa mea...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc, bunico...

Îmi amintesc mereu, bunica mea,
Cum mă ţineai cândva în poala ta
Şi îmi spuneai poveşti cu zmei şi zâne...
Şi-acum le-aş asculta dacă le-ai spune...

Dar altă lume te-a furat, departe,
Tu dormi în ceruri şi te-ascunzi în noapte.
Îmi mângâi păru-n vis şi plângi. Ştiu bine,
Scumpă bunică, îţi e dor de mine.

Te-ntoci pe rumuri tainice, te pierzi,
La geamul meu, cuminte, te aşezi...
Priveşti cu ochii-n lacrimi lumea mea.
Bunico, te iubesc, oh, nu uita!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!