Roma şi moarte

Horatio: Când Roma era încă în plină glorie, în chiar ziua asasinării preamăritului Cezar, lugubri morţi înfăşuraţi în giulgii au ieşit din groapă chiţcăind şi trăncănind pe străzile deşarte.

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile lui Moise o condamnau la moarte pe femeia adulteră. În Egipt îi tăiau nasul, la Roma capul. În Franţa de azi, dacă e prinsă, lumea râde de bărbatul ei.

citat clasic din Chamfort
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe

Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupţi pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma şi Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!

A-i face un bine-omenirii e ţelul
Suprem, şi nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalţă-i deci sus libertăţii drapelul
Şi-n ştreang de nu mori, vei fi uns cavaler!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groază plăcută

Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca şi soarta-ţi, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"

- Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-aşezat în loc şi vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.

Cer sfâşiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindeşte-n tine!
Ţi-s norii dricuri care-n ele

Duc toate visurile mele
Şi în lumina-ţi prind să joace
Luciri din Iad, şi Iadu-mi place.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un eveniment esenţial nu se produce în Roma; Naşterea se produce în Betleem, Răstignirea în Ierusalim, Învierea în iad, Apocalipsa în Patmos, Pnevamatocraţia de o mie de ani - la Athos... Singurul eveniment care întemeiază absurda pretenţie care a sâcâit din primele veacuri Biserica, este moartea lui Petru la Roma.

Ion Buga în În faţa Golgotei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asasin în serie

Societatea care transformă
un înger de copil într-un asasin
în serie, este bolnavă!
-----------------------

Un copil a pus mâna pe-o armă
Şi-a-mpuşcat colegii lui de clasă
Răniţi şi morţi, poliţie, alarmă
Apoi s-a sinucis şi, nu-i mai pasă

Ce mai e în lume azi de preţ?
Armele se vând ca pâinea caldă
De sus şi până jos, doar un dispreţ,
Omenirea-n suferinţa ei se scaldă;

Filmele sunt pline de omoruri
Crimele au coborât în stradă
Se frâng în faşă neştiute zboruri
Şi curge sânge pe zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina sau balada Soartei

Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea şi crudă,
Ce nu eşti om cu fală şi renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Şi sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viaţa de ruşine?
Nu eşti tu singurul, şi nici nu se cuvine;
Priveşte-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, ştiu, eşti un biet poltron.
Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine.
Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat, Villon!

Pe marii regi îmi căşunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn şi zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, aşişderi l-a cuprins;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proximo: Ştie foarte bine cum să manipuleze mulţimea.
Maximus: Marcus Aurelius a avut un vis care se numea Roma, Proximo. Nu este acesta. Nu este acesta visul lui!
Proximo: Marcus Aurelius este mort, Maximus! Noi, muritorii suntem doar umbre şi praf. Umbre şi praf, Maximus!

replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa necunoscutei

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
şi, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:

Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii —
Al nimănui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoii

I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfăşură, cu pământ se acopere.

Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeşnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu faţa spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.

Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Şi păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuţi în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist şi sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar faţa ei frumoasă ca varul este albă.

Şi lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunţi de sânge,
Şi încâlcit e părul lui negru... gura-şi strânge;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea morţii

Opaiţul pâlpâie-n tabloul
În care-un prinţ cu chip urât
Stropit de pete de lumină
Într-un întuneric mohorât,

Adună sfetnicii-n consiliu
Şi-aceştia-n mintea lor socot
Pe cine va sorti azi morţii,
Nesăbuitul lor despot

Un împărat al sărăcimii
Venit călare pe asin
Cu duhul binecuvântării
Şi blând ca ramul de măslin,

Purtat fără coroana Romei
Prin mândrele cetăţi de coastă
A sosit, zic ei, momentul
Să scape tronul de năpastă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat pedeapsa lumii

A murit Isus pe cruce
De ostaşii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Şi viaţa ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit

A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toţii să avem parte
Sus în cerul minunat

A purtat Isus ocara
Dat la moarte — biciuit
Şi-a luat pe veci povoara
Şi pedeapsa mea amara
Pe Golgota — răstignit

Pentru mine pentru tine
Morţii Domnul s-a lăsat

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora Williams

Când Reuben Pantier a fugit şi m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viaţa mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an şi într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine – aşa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în braţele mele, ştii cum
(I-am revăzut faţa stacojie încă mulţi ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăşi, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea şi cu bogăţia.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeţi, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza şi germana, italiana şi engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gladiator

În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă şi senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca nişti lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere şi credinţă, ca să obţină biruinţă.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârteşte şi capul adversarului îl zdrobeşte.
Apoi în genunchi se lasă şi îşi aduce aminte de soţie, copii şi casă.
Inima de durere îi plânge şi către public strigă,
V-aţi săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat şi se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toţi au strigat: eşti liber, că ai meritat!

poezie de Vladimir Potlog (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa Regilor din Roma

Mă uit la geamurile etnicului
şi imaginez un boutique
de artă săracă
cu multă manovalanţă prost plătită
şi multe culori de fantezie chic
pentru oameni bogaţi cu atât de mulţi bani
ceîşi scot câinele afară.

Un Golden Retriever de dimensiune mare
ce salută lingându-mi mâinile
în fiecare dimineaţă când intru
şi mişc mobila greoaie
a gospodinei designer
soţia directorului ziarului
ce cu voce înaltă băcăie
în fiecare zi sfântă mirosul de amoniac
pe cârpele cu care trebuie să curăţ
până-mi vine greaţa cirotică din motive chimice.

Nu ştiu dacă să plec

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne "iubim" parlamentarii...

Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Şi ne–am obişnuit cu felul lor de a fi,
Din viaţa noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mi–e teamă că aşa va fii până-oi muri.

Nesuferiţi, umflaţi şi etalându–şi morga,
Sfidând şi bunul simţ, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniţi în jilţuri, din piele de Cordoba,
Şi dorm, neruşinaţii, de luni şi până joi.

Salariile şi le măresc după a lor dorinţă
Şi anual, ca pe ciorapi maşinile îşi schimbă,
Vorbesc şi despre legi atunci când au voinţă,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.

Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Şi neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!