Citate despre Roma și plâns
citate despre Roma și plâns (inclusiv în versuri).
Roma
Un plânset m-a ajuns pe câmpia cea mare
"O, Romă! Tu nu mai ești Roma cea veche"
Așa cânta păstorul de porci, trecând călare.
Sub fumuri albăstrui, în fața mea - obscure
Sub Apenini - lungi șiruri de palate,
Imensa catedrală, cea fără de pereche.
Iar dincolo e țărmul - pe valuri înspumate
Mulțime de corăbii - a lebedelor turmă,
Căzută-n letargie sub ziduri măcinate.
Și m-a cuprins un plâns, văzând în urmă
Al dimineții vânt, cum leagănă și-nșiră
Corăbii - lanț de suflete, ce-n zări se curmă.
Și mă-mpietrise teama, când pieriră
Ai valurilor îngeri - și am rămas doar eu
Cu Roma ce se surpă - eu, singur, cu-a mea liră.
[...] Citește tot
poezie de Juliusz Slowacki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe terasa hotelului, îmi lunec ochii pe sclipitoarea câmpie a mării și cuget la vremile îndepărtate, la câte întâmplări și prefaceri au curs după ele. Mă gândesc la blândul și nefericitul Ovidiu... Aici și-a plâns amărăciunile surghiunului gingașul poet al Romei. Străin, bolnav, neînțeles de nimeni, el nu găsește, în sufletu-i abătut, un cuvânt de laudă nici pentru locul, nici pentru poporul în mijlocul căruia e osândit să trăiască. În versul lui urlă crivățul iernelor grozave care înghețau marea, pe lira lui suspină dorul de soție, de prieteni, de patria lui pururea frumoasă și surâzătoare, din care a fost gonit și pe care n-avea s-o mai vadă niciodată.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Roma și plâns, dar cu o relevanță mică.
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind femeie
De ce când sunt la Roma - așa se face
Că dorul de acasă nu-mi dă pace
Dar când sunt în țară, inima ar vrea
În Italia să plece, ce-alean are ea?
Când sunt cu tine, dragă, cum se poate
Că mai mereu mă plictisești de moarte,
Și de ce când lângă mine nu te am
Plâng și trag cu ochiul înspre drum, pe geam?
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge nevinovat
Roma e în sărbătoare.
Traian a dobândit o victorie mare!
Oamenii la zei se închină
În aceasta zi divină.
Vinul curge din ulcioare,
Se coace carnea pe grătare,
E veselie mare,
Gladiatorii se luptă setoși de sânge!
Toți râd, nimeni nu plânge.
Numai pe cer nori negri s-au adunat,
Tună și fulgeră neîncetat!
Poate un zeu e supărat, pentru că ca a fost
Sânge nevinovat vărsat.
poezie de Vladimir Potlog (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Decembrie - Transilvania
Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ți se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deșteptară viscolitori
urmașii Romei să-ți dea putere
purtând la arme frunze și flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
și când zăpada mușcă din Lună
și-n vin dă floarea de busuioc
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marcus Aurelius Ești pregătit să te dedici Romei?
Commodus: Da, tată.
Marcus Aurelius: Nu vei fi împărat.
Commodus: Care bătrân mai înțelept îmi va lua locul?
Marcus Aurelius: Maximus mă va succeda, el va deține puterea până când Senatul va fi pregătit să conducă din nou. Roma va redeveni republică.
Commodus: Maximus?
Marcus Aurelius: Da. Ești dezamăgit de decizia pe care am luat-o?
Commodus: Mi-ai scris odată, amintind cele patru virtuți: înțelepciunea, dreptatea, tăria de caracter și cumpătarea. Când le-am citit, am știut că nu posed niciuna. Dar am alte calități, tată. Ambiție. Și aceasta poate fi considerată virtute când ne face să excelăm. Ingeniozitate, curaj, poate nu pe câmpul de luptă, dar... există multe forme de curaj. Devotament față de familie și față de tine. Dar niciuna dintre acestea nu s-au regăsit în lista ta. Se pare că de atunci nu m-ai vrut ca fiu.
Marcus Aurelius: Commodus! Exagerezi.
Commodus: M-am supus zeilor... ca să găsesc calea prin care să îți fac pe plac, să fii mândru de mine. O vorbă bună, o îmbrățișare... în care să mă strângi, mi-ar fi luminat sufletul pentru o mie de ani. Ce urăști așa de mult la mine?
Marcus Aurelius: Taci, Commodus.
Commodus: Tot ce mi-am dorit a fost să mă ridic la înălțimea așteptărilor tale, Caesar! Tată.
Marcus Aurelius (îngenunchează): Commodus. Greșelile tale ca fiu sunt reflecția greșelilor mele ca tată. Vino! (Îl îmbrățișează pe Commodus.)
Commodus (îl îmbrățișează pe Marcus și plânge): Tată. Aș fi măcelărit întreaga lume dacă m-ai fi iubit! (Commodus începe să îl axfisieze pe Marcus în timp ce se îmbrățișează. Marcus se zbate.)
replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pricina sau balada Soartei
Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea și crudă,
Ce nu ești om cu fală și renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Și sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viața de rușine?
Nu ești tu singurul, și nici nu se cuvine;
Privește-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulți viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, știu, ești un biet poltron.
Stai liniștit și vorba ți-o aține.
Să te-nvoiești cu ce ți-am dat, Villon!
Pe marii regi îmi cășunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn și zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, așișderi l-a cuprins;
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Triptic la Marea Unire
I. Basarabia, 9 aprilie 1918
Ne-au dărâmat lăcașele cu tunul
ne-au vânturat în cele patru zări
tribunii noștri, unul câte unul
i-au răstignit în jug de lumânări
Procesiuni prin stepa asiată
familii smulse-n zori din așternut
vechi pământeni ce-au stăpânit odată
mânați de patul puștii și de cnut
E sfârtecată harta cu hangerul
un râu secat ne minte în zadar
pământu-i rupt, dar oglindește cerul
adevărata piatră de hotar
Aici, prin vreme, totul îi acuză
nu-i mai îndură nimeni pe procleți
nici clopotul, nici azima din spuză
nici bourul din stema cu peceți
Și-i mai acuză datina ce cântă
la vicleim, la nunți și-ngropăciuni
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roma
În pietrele cu care se hrănește timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.
Sub fiecare piatră nemișcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.
Scârțâie piatra ca o dușumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de țel rămas
Și baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roma
În pietrele cu care se hrănește timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.
Sub fiecare piatră nemișcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.
Scârțâie piatra ca o dușumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de țel rămas
Și baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Câmpul lui Horea
Pe Câmpul lui Horea fulgii coboară,
Binecuvântări dalbe lin pogorând,
Mângâieri cerești pentru întreaga țară,
Ce mândră-și ridică un tricolor fluturând.
Urmașii Romei la Alba acum se adună,
Din țara ce a fost o Vale a Plângerii,
În Hora Unirii se prind cu toții de mână,
Cu cămăși și ițari, albi cum sunt îngerii.
Se adună românii, mănunchiuri ca grâul,
Sub cerul albastru cu nori risipiți,
Curgând înspre Alba, cum curge râul,
De azi înainte, sub tricolor, sunt uniți.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Roma lui Ovidius
poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus
Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aștrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaștri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...
Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXVI
Florențo, poți sălta! Căci mare-n lume
ești tu, și bați aripi pe-uscat și mare,
și-ncep și-n Iad să știe de-al tău nume!
Pe-atari de-ai tăi, pe cinci aci-n pierzare,
pe cinci aflai, de-aceea-mi fu rușine,
dar nu-ți fac ei nici ție cinste mare.
De are-un vis în zori izbânzi depline,
vedea-vei tu-n curând o, nu te teme!
ce Prato vrea, nu și-alți dușmani cu tine.
De-ar fi și-acum că n-ar fi prea devreme!
De ce nu e, căci tot va fi odată!
Târziu de-o fi, cu-atât mai greu voi geme.
Plecând de-aici pe coasta dărâmată,
ce scări ne-a dat dintâi în jos pe ea,
urcam târât de mână de-al meu tată,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IX
Apoi, Clemențo, lămurit când fui
de Carlo-al tău și-mi spuse cum dușmanii
aveau să-și bată joc de-urmașii lui,
mi-a zis: "Dar taci, și las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ți spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."
Apoi viaț-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.
Făpturi împii și suflete-nșelate,
vai, cum vă-ntoarceți voi de-asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!
Și iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor și claru-i foc de-afară
vădea dorința-i de-a vorbi cu mine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi s-a mai stins un zeu
Azi ne-a mai părăsit un zeu
De pe această lume trecătoare,
Ce zici de ani ne-a bucurat,
Ridicând tribunele-n picioare.
S-a dus să joace fotbal printre stele
Și ne-a lăsat în suflet gol imens,
Iar sportul a mai pierdut azi un tezaur,
Copilul blând cu mâinile de aur.
Te plânge azi toată planeta,
Tu fotbalului i-ai purtat cu drag ștacheta,
Ai fost un astru printre astre,
Un fotbalist că tine nu se va mai naște!
La cluburi mari și de elită
Ai adus faimă și mândrie,
Cu jale azi planeta te petrece,
Te vom iubi mereu, numărul 10!
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum aș putea să stau indiferent când văd cum plângi că nu ai casa visurilor tale, iar eu te văd că stai cu fundul pe un munte de cărămizi cu care poți să construiești un castel? Ai materia primă, ai și uneltele, și sigur știi să pui câte o cărămidă, una peste alta, și să le faci să stea bine lipite. Și dacă nu știi, înveți repede. În primul rând nu te uiți unde trebuie ca să vezi cărămizile. Dar de fapt, spun prostii. Sunt sigur că știi foarte bine că stai cu fundul pe toate cărămizile de care ai nevoie. Pune mâna pe una și așeaz-o peste cealaltă! Piramidele s-au construit punând o piatră peste alta. La fel și Roma. Nu a durat 3 zile, ci ani. Mi-ar părea rău să te văd trecând prin această viață dorind puțin. Mi-ar părea rău să văd cum stai în ploaie, vânt și frig cu toate cărămizile astea lângă tine. Îți ofer o metodă pe care am descoperit-o și care este următorul nivel în dezvoltarea personală. Dincolo de motivație, încredere în sine, emoții. Deci? Ce ai făcut azi care să conteze în strategia unei vieți mai bune? Ai pus azi o cărămidă la noul tău stil de viață?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gladiator
În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă și senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca niști lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere și credință, ca să obțină biruință.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârtește și capul adversarului îl zdrobește.
Apoi în genunchi se lasă și își aduce aminte de soție, copii și casă.
Inima de durere îi plânge și către public strigă,
V-ați săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat și se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toți au strigat: ești liber, că ai meritat!
poezie de Vladimir Potlog (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Roma și plâns, adresa este: