Cavalerii orelor
Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.
Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloș măsoară
Cozile Căii de Lapte.
Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.
Cavalerul orei de somn,
În platoșa caldă de smalț,
Pe țara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.
[...] Citește tot
poezie celebră de Romulus Vulpescu (1953)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea ingusta,fara perna
Crezand ca aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eterna".
Noi ne iubim pe scena,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesa
Eu par un ceas truver,ratacitor,
Tu esti o ora magica printesa.
Speram cu disperare amandoi
Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga
Si ca statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza sa-i distruga.
Noi ne iubim visandu-ne-n secret
Perechea pasionata si celebra
Traind in moarte, fara de regret,
Un scurt si iluzoriu act de febra.
[...] Citește tot
poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Testament
Știind că studiat voi fi în școală
Și clasic voi ajunge (abia mort),
La port și-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colț de coală
Și-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greșală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
Las operele-mi - toate - în ediții
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviții
Pe barba mea să-și cumpere-acareturi
Și să petreacă-n Franța o vacanță
Cu-o scórie-n doi peri din nu ș'ce stanță.
poezie celebră de Romulus Vulpescu (23 iunie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminica de ieri
Aprind țigara și te-aștept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foșnesc șoptit - vecini cu vântul - plopii
Și degetele-mi vântul le resfiră...
E-o liniște de umbră când te-apropii,
Și mâna mea vibrează, și e liră.
Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineție - toamna-ți stă pe buze.
Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 2
Stau într-o cafenea la Târgu Mureș
Și beau cafea.
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un șef
Și întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Și mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aș scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureș,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureș...
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!
Vine vama să-mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon
Odaia ta-pustie de barbat-
Cu husele penumbrei de vacanta,
Si usa,-n care n-are rost sa bat,
Si patul-m-au uitat cu siguranta.
Mi-a mai ramas un singur sclav,fidel
intr-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tau,fac-din exil-apel
Sa ma evoce,muzical,din umbre,
Dar cifrul de semnale suna-n gol:
A timp oprit si gri ce ne desparte...
Complice cu-al absentei protocol,
Mai pica de pe-un raft,murind,o carte.
Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Desi tradat-doar el mai intelege
Ca,imbrancindu-mi episodu-n vid,
in alt culcus,incoronezi alt rege.
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Romulus Vulpescu despre timp, adresa este: