Fatalitate
Toacă de zgomot
Picături ce cad după ceas
Magnet de secundă
Sfredel ce-n cerc m-amețești
Doare
Mă smulg clipele din locu-mi
Și nu mai sunt acolo
Sunt altul
Ceasul magnetic al secundei
Mă joacă.
Festă după festă și nu reușesc să mă prind
Curentul de timp mă soarbe,
Aproape c-apuc veșnicia.
Încet streașina se scurge în mine
Picături de timp mort îmi zac pe față
Nu plâng îți răspund,
Și-mi răsare în ochi un zâmbet
Uneori plouă cu soare
alteori soarele plânge
Speriat de zgomotul de toacă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duelul
Îmi tremură lăuntrul ca frunzele în toamnă
Privirea-mi și cu pașii colindă pe alei
Pe ziduri bate vântul dar nu flutură steagul
Străjerii dorm în posturi, și eu în rând cu ei.
Și știu că dorm,
Aevea ființa-mi se desprinde
Și își înalță capul spre-a se privi de sus
De parcă-n postul sumbru veghează oseminte
Iar sub a lunii pază
Sub pânza ei subțire,
Un alt eu se ridică, un eu ce nu-i de lut.
Pe undele subțiri, lăuntru făr de valuri
Se-nalță holograma unu-i război străbun
Ahile cu mândria-i și patima flămândă
Mă calcă sub călcâiul ce-l face muritor;
El scoborând pe tărmuri îmi tulbură lăuntrul
Iar unda crește valul, mânat de-acelaș dor.
Eroii toți în mine vor ca să ia cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
revolta
Să schimbăm varul în smoală, și piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale și visele mele.
Să tragem soarele de raze și să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toții, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopțile de vară.
Pruncul ce țipă din dorul de mamă
Să scoale din morți, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile și ție și mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească și ele după visele mele!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

țăndările
Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că mă sufoc
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și teai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze in noapte
Să ne plimbăm pe străzi întortocheate,
Prin coridoare de lumină, chiar dac-acuma este noapte.
Chiar dacă străzile-s pustii,
Chiar dacă norii rătăcesc pierduti în înaltul de albastru.
Că timpul trece-ncet, se poate.
De parc-ar număra pe rând și ar lega în veșnicie,
Stea după stea,
Gând după gând.
Din tronul său de foc și heruvimi,
El rânduie clipită de clipită.
Și fiece moment în el își capătă nemărginire.
Pe-o parte pare o frântură, pe cealată n-are măsură
Culori de frunze la trântă se iau,
Se certă-ntre ele, zbătânduse-n vânt și cântă
Un fluier din ele vântul își face,
Și cântă în ritmul pașilor mei.
Lumină-i în mine pe străzile-n noapte
Și sufletu-mi cântă cu frunzele-n cor
Departe, departe.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre limbi
"Dumnezeu a zis: de azi înainte să se zică
Și omul a zis de atunci"
Cândva oamenii s-au cățărat pe munte
și prin cuiburi de vulturi au născut focuri;
cu limbile focurilor lor vorbeau între ei
despre vești de război
interpreți pentru corn de berbece
sau aramă lungă
ce din nu știu ce motiv n-avea limbi.
Limbi de papuc salută pământul
Limbile ceasului toacă timpul
Îl foarfecă
cu limbi de vioară
Și lemnul și sârma vorbește
Voi oameni cu limbile voastre
Vorbe ale dumnezeului
tuturor limbilor iată ce sunteți!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele lumii...
Un izvor de patimi
Peste lume plânge
Cântă și suspină dorurile-n el
Viața se răsfrânge
Pulsând cu putere
În a lumii vene
Dragostea e sânge.
Cercurile-nchise se desfată-n lacuri
Schimburi contra schimburi
Între membrii lor
Erosuri tocite
De prea multe veacuri
Rău pe rău iubește
Ca pe-un bun al său.
Ce tristă impresie...
Așteptări deșarte...
I-am răspuns la zâmbet
zâmbind către el
Nici o diferență nu e între cercuri
Bun pe bun iubește
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vinovăție
Ce-ați găsit în podele, voi ochilor?
Întâmplarea face să fiu și eu om
Cu nebăgări de seamă
Pentru a mia oară
Simt ce-ai simțit tu
Adame.
Tufișuri scorburoase
lărgiți-vă umbra
întunecoaselor voastre peșteri...
e-atâtanghesuială între zile,
lumina ce-ajunge la mine-i subțire
tăioasă;
Privire, tu ce-ai de te-ndoi?
Dar tu, umblare vâscoasă?
Strângeți-mă în brațe frunzelor
Cu umbra voastră.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

plouă dimineața
negre pătrate în colț
emană sunet din ele
pe albul imens al cortinei
de suflet flămând și intens
nemâncat de zile
cu sete mi-e dor
de ploaia dimineții
cu aripi
tu înger plăpând
deviez în intersecție vântul
cu vorbe
întorc pe dos pătratele negre
cortina o trag pe urechi
cum trage din foi de tutun
fumul
viața din om
dimineața
cu un cui fără chef
uit de tot
fără vlagă pășesc
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

comparație
Un pui în coajă au spus unii -
Iată ce-i viața ce trece
În lumea strâmtă și îngustă
Viața nu-i decât o muscă.
La spital rază de soare doctorul zâmbește trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agață-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muștele îngheață!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Ușa se închinde-n urmă, pași se-aud pe holul sec
Asta-i viața din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viața ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Și la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot așa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Și prin ușa ce-o deschide...
Cine știe ce urmează,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sigură decât speranța
Privesc cu zâmbet
Și tremur parcă,
Visez la noapte și-n zori de zi sărut lumina
Că mi-este dată fără de merit
Făr datorii.
Miop prives în depărtare și văd puțin din ce va fi,
Și mă înșel,
Constat că altfel bate lumina și umbra parcă
aruncă scenariul meu.
Schimbă decorul, chiar schimbă scena...
Uimit întâmpin necunoscuți
Un nou vecin, o nouă vorbă... cine ești vere?
Nu te cunosc nici din vedere.
Așa rămân în urmă: poze
Album lângă albun pe raft.
Pe unul scrie un an anume, pe altul cifra a crescut,
Și numai știu prea multe-anume
Pe toate scrie acum trecut.
Și mâzgălesc acum o poză, cu vorbele ce-mi curg din pix
Căci roata se învârte încă iar limbile arată fix.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera de arta
Ce? Mi-au mâzgălit pereții?
Voi face din mâzgăleala lor o operă de artă
Îmi voi închide între rânduri comoara
Cum își închide traseul misterul pe hartă.
Și semne?
Ce semne cred ei că pot ține ascunse
zăcămintele lacrimilor din toc
ce-și depun ouăle lor albastre
printre ele.
Una după alta
Zilele stau țapene-ntre coperți.
Cel mai greu îmi e să-i pun titlu
Să-i zic pe nume,
Ca să știu ce să scriu pe piatra aspră de mormânt.
Așa numesc eu micul incubator al coperții
Mâzgălit pentru a nu știu câta oară
cu o ciudată operă de artă
Pe dinăuntru
Și afară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allsop Arms - Londra
Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăștie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăște plăcută din ochi
Iar șuvițele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuți se-aud pașii
s-a uscat noroiul...
ploii îi vine să se-agațe din nou
Să se-aștearnă pe umeri si buze.
Ți se vede doar ceafa și umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă și dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Lași timpul să curgă-n neștire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar co simplă privire.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goana
O vale apune iar alta dispare în goana nebună a trenului meu.
Mă uit pe fereastră, mă cufund în visare.
Trenul gonește! Doar el, nu și eu!
Dar trenul oprește.
Se suspendă o clipă în goana nebună în care-a pornit.
Iar scurta secundă tot moare și-nvie,
Oprirea-i se scurge pe veșnicul drum.
O roata n-i viața, și-o mișcare eternă,
Un crâmpei, cugetare transformată în scrum.
Mai iute ca trenul îmi zboară și gîndul
Și cuprinde-ntr-o clipă viitor și trecut.
Un artist ce pe loc îmi pictează o lume.
O lume ce este, sau o lume ce veșnic
el nicicând n-a știut.
O lume apune iar alta dispare în goana nebună a gîndului meu.
Mă uit pe fereastră, mă trezesc din visare.
Trenul oprește! Doar el, nu și eu!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mirare
Îmi arde inima în mine
Cum arde febra lui pe tâmple
Fără de pată mi-a slujit
Mulți ani curați...
Și-acuma s-a îmbolnăvit.
Dar nu-ndrăznesc să-L chem la mine
Și i-am trimis pe ai lui Iacov
Cum arde inima-n nădejde,
Că ei au zis ca zis că vine.
Dar ce rost are osteneala?
Dați fuga prieteni pe alee
Și-i spuneți doar ca să șoptească...
Că și eu sunt sub stăpânire:
Și când zic unuia se duce
Și când zic vino, iute vine
Ascultă fără să crâcnească!
Să zică doar o simplă vorbă
E plânsul meu și a mea rugă
E tot ce-l rog pentru-al meu prieten
Căci El e domn iar eu sunt slugă.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

obloane inchise
Ce dacă scaunele stau neașezate
și vântul bate cu putere obloanele obosite
de atâtea zile.
Unii își caută disperați capetele,
iar alții pierdutele idile.
Niciodată -mi-am spus- nu voi schimba păsările
Indiferent cât de aproape sau departe e gardul,
Azi sau mâine.
Îmi voi crește liniștit grâul,
Părul meu verde cu boabe din pâine.
Aripile și-au cântat frângerea
Zborul și-a împletecit pașii printre nuanțele de umbră.
Clipitele s-au îmbrățișat cu teamă;
Zdrobirea mă strânge din toate părțile:
E tributul adus de strugure devenind zeamă.
Mă sting!
mi-au zdrobit genunchii de ceară,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E dreptul Tău să taci...
De multe zile taci în dreptul meu
Aștept măcar un semn ca surdo-muții
Nu ești tu oare singur Dumnezeu
Cosmopolit și poliglot;
Aicea ești sau tot colinzi?
Vorbești,
Sau taci?
Sau ai plecat de tot ?
Dar cum să pleci și unde să te duci...
Pentru că locul nu-i decât în Tine;
Și nimen lume n-ar putea vorbi...
Doar Tu ești prina vorbă ce-adunăn ea pe toate celelalte
Și le ține.
Și totuși simt că taci în dreptul meu
De când au orbii treabă cu auzul?
Ori Tu nu spui nimic
Ori eu nu văd nici cum, nici unde
De ce vorbești numa așa cum vrei,
De ce mereu doar Tu să ai dreptate?
Când le-ai vorbit pe deal n-am fost și eu
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între duminici
Curios Doamne cum de-a lungul săptămânii nu te vedem
Duminica de cele mai multe ori nu te înțelegem
Inexistenta ta existență cărțile o numesc doar posibilă,
Sau cel puțin imposibil de negat.
Imensitatea erorilor din lume te fac urât
Și rău, chiar odios
Și totuși copiii îți cântă laudele
Bolnavii plâng și-și pun speranțele în rugăciunile pe care ți le înalță
Șoaptele lor, nebăgate în seamă de nimeni
Întipărite pe fețele perinilor
Sub expresia cernelei din lacrimi
Îți mișcă inima.
Le ești muză celor ce pun vorbe în cântec,
Dușman celor ce nu au pe cine da vina
Agonie copilului filozof din mine.
Căile tale sunt prea simple și nu se potrivesc stilului meu complicat
Nebuniile tale ne fac să râdem
Cu harta în față ne lași să rătăcim, pentru ca obosiți să ne căutăm în odihna popasului tău
Și te iubesc și te urăsc ca un tâmpit
Nu-mi place viața lângă tine,
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ruben Bucoiu despre timp, adresa este:
