
* * *
Să mori!
Să mori în această iubire!
Dacă mori în această iubire sufletul tău va fi revelat!
Să mori!
Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă mori pentru ceea ce este temporal,
vei ajunge dincolo de timp!
Să mori!
Taie acele lanțuri care te țin prizonier
în această lume de atașamente!
Să mori!
Să mori pentru ceea ce este efemer
și vei deveni etern!
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Vrei să intri în Paradis?
Nu poți merge pe calea Adevărului
Decât prin grația lui Dumnezeu.
Toți murim până la urmă.
Dar pe cale, fii atent
Să nu rănești inima vreunui om.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am aflat că fiecare muritor va gusta moartea. Dar numai unii vor gusta Viața.
citat din Rumi
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dragostea vine din infinit...
Dragostea vine din infinit, și va dăinui în eternitate.
Căutătorul dragostei se eliberează de lanțurile nașterii și morții.
Mâine, când învierea va sosi,
Inima goală de dragoste nu va trece de această încercare.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prin dragoste
Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poșircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viață.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.
poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Ruba'iyat x
Nu te pierde, rănit de regrete,
În explicațiile trecutului;
Nostalgia îți bareză accesul la sunetele și miresmele
Acestei primăveri: tu ești un copil al
Acestei ore transparente, extinde-o la infinit,
Dincolo de curba sinuoasă a timpului și a spațiului.
Învață a muri în infinitatea subtilă a clipei.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


O toamnă necesară înlăuntrul fiecăruia
Noi am rostit toate acele cuvinte; dar, pentru drumul
pe care vom apuca, cuvintele
nu pot forma un plan. Nu exista altă pregătire, fără de numai
harul divin. Greșelile mele
au stat ascunse. Cineva ar putea numi așa ceva pregătire!
Am un strop minuscul
de cunoaștere în sufletul meu. Îl las să se dizolve în oceanul tău.
Sunt atât de multe primejdii în el.
Înlăuntrul fiecăruia din noi este o toamnă continuă. Frunzele noastre
cad și sunt duse de vânt
peste ape. O cioară cu picioare negre croncăne
despre cele trecute. Apoi,
generozitatea ta revine: primăvară, aburi, inteligență,
parfum de zambile și trandafiri,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tratament
Un grup de treisprezece profeți sosesc în orașul Saba,
cel binecuvântat din abundență cu bunuri materiale.
" Unde vă este recunoștința pentru toate acestea?
Cel care v-a dat ființă
așteptă doar o reverență din partea voastră". Sabeenii răspund:
" În noi nu există recunoștință,
ci numai plictisul celui care primește daruri. Suntem
obosiți de atâtea minuni, sleiți
de prea multă odihnă, extenuați de plăceri. Ajunge cu atâtea
livezi, destul, vă rugăm, cu atâta frumusețe. Darul
de a ființa nu ne mai trezește nici un interes." " Aceasta este
o boală a sufletului, pe care noi o putem trata",
spun profeții. " Trăind morți, lucrurile dulci vi se par
amare, iar cei
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu este nevoie de formă
Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău și casa ta
către cimitir,
mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise și vei realiza
că noi am fost mereu împreună.
Eu sunt esența clară a conștiinței
din ființa ta, aceeași în extaz,
ca și în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.
În acea noapte când, eliberat de frica șerpilor
și de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, privește candela deja aprinsă,
miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.
Acest tumult al inimii este semnalul meu
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cel mai norocos
Cine e cel mai norocos din întreaga orchestră, dacă nu muștiucul?
Gura lui îți atingele buzele pentru a învăța muzică.
Toate trestiile, dar mai ales cele de zahăr, se gândesc doar
la această șansă. Se aruncă în brațele tăietorilor
dansând libere în fel și fel de chipuri.
Fără tine instrumentele ar muri.
Una stă aproape de tine. Alta tocmai primește un sărut.
Tamburina imploră: Atinge-mi pielea ca să pot fi eu însămi.
Lasă-mă să-ți simt membrele, os cu os,
astfel ca ceea ce a murit astă noapte să revină astăzi la viață.
De ce să trăiești auster, simțind cum te scurgi în afara-ți?
Eu nu aș face asta.
Așa că ori îmi dai vin pe săturate, ori lasă-mă în pace,
mai ales că acum știu ce înseamnă
a fi cu tine într-o conversație permanentă.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Usturoi stricat
Pentru că râvnești o amărâtă de smochină dintr-un pom oarecare,
tu nu sesizezi grădina;
nu întâlnești femeia fermecătoare.
Te amuzi cu o hoașcă slută.
Felul în care te supune mă face să plâng,
gura ei urât mirositoare, suta ei de gheare,
felul cum își apleacă peste streașina casei capul să te strige;
smochină searbădă, zbârcită, goală
ca o căpățână de usturoi stricat.
Te ține strâns de centură,
chiar dacă în trupul ei
nu se află flori și nici lapte.
Moartea îți va deschide ochii
și vei vedea ceea ce este fața ei: solzi de pe spinarea
unei șopârle negre. Gata cu sfaturile.
Lasă-te în tăcere atras
de chemarea adâncă și intensă a ceea ce înseamnă cu adevărat iubire.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veghe interioară
Acest loc este un vis
pe care doar visătorul îl crede real,
apoi, asemenea zorilor, vine moartea
și tu te trezești râzând
de ceea ce ai crezut c-a fost durerea ta.
Dar mai există ceva legat de-acest vis;
orice faptă crudă și nesăbuită
comisă în iluzia acestei lumi,
nu va dispărea la trezirea din somn.
Ea rămâne
și va trebui interpretată.
Toate zâmbetele răutăcioase,
toate pornile carnale imediate,
toate veșmintele rupte-ale lui Iosif,
se vor preface-n lupi feroce
pe care tu va trebui să-i înfrunți.
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bețivii și taverna
Eu sunt beat și tu ești nebun,
cine ne va duce acasă?
De câte ori n-au spus,
"Bea numai un pic, doar două sau trei pahare?"
În acest oraș n-am întâlnit pe nimeni treaz;
fiecare-i într-o stare mai deplorabilă decât celălalt,
mai înflăcărat și mai smintit.
Dragul meu, vino în taverna pierzaniei
și trăiește toate plăcerile sufletului.
Ce fericire mai mare poate exista în afară
de această conversație intimă
cu Cel Iubit, sufletul sufletelor?
În fiecare colț sunt bețivi, braț la braț,
iar Hangiul toarnă vinul
dintr-o carafă în fiecare particulă a ființei.
Aparții acestei taverne: venitul tău este vinul,
[...] Citește tot
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Rumi despre moarte, adresa este:
