Sara Teasdale despre inimă

Mi-e inima grea

Mi-e inima grea, frântă de-atâtea cântece,
Cum fructele coapte-îndoaie pomul plin;
Dar ţie nu-ţi pot dărui niciunul,
Cântecele mele nu îmi aparţin.

Totuşi seara, la crepuscul,
Când moliile zboară-n ora gri,
Dacă fructul, prea copt, va fi căzut,
Culege-l – nimeni nu va şti.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele din inima mea

Visele din inima şi din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.

Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer să mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Şi au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Am sperat că-într-o zi mă va iubi,
Iar el tocmai mi-a dăruit primul sărut;
Şi-acum sunt ca pasărea bolnavă
Care şi-a pierdut direcţia spre sud.
Pentru că deşi ştiu că mă iubeşte,
În seara asta inima mi-e grea;
Sărutul lui n-a fost atât de dulce
Cum l-am visat atâtea nopţi în mintea mea.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi va păsa

Când voi fi moartă şi peste mine-n lumina lui april
Îşi va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deşi vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.

Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută şi mai rece
Decât eşti tu acum.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solitara

Cu trecerea anilor inima mea s-a îmbogăţit,
Azi am mai puţină nevoie decât înainte
Să mă împart la fiecare intersecţie
Sau să dau formă gândurilor folosind cuvinte.
Totuna-i pentru mine dacă ei vin, se duc sau se prefac,
Dacă-s stăpână pe mine, decid şi nu mă las dusă de val,
Dacă am forţa de-a privi în noaptea de vară
Cum stelele se-adună puzderii pe creasta unui deal.
Lasă-i să credă că-i iubesc chiar mai mult decât o fac,
Lasă-i să creadă că-mi pasă, deşi merg spre-o altă soartă;
Despuiaţi de mândrie, ei nu există pentru mine,
Care-s completă-n sinea-mi, ca o floare sau ca o piatră.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici şoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ţine-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Şi care au un somn atâta de uşor...

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Îmi încurajez inima, cum primăvara,
Blând, încurajează o margaretă-n ploaie;
Inima-mi e-o cupă curată ca Fecioara,
Deşi ea conţine-n ea dureri, o droaie.

Voi învăţa de la flori şi frunze acel har
Ce dă culoare orelor şi le răsfaţă,
Pentru a schimba vinul acestui trai, amar,
În aur radiind de viaţă.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Când am contenit să-mi rup aripile-n zadar
Încercând să-ndrept mersul lucrurilor mereu deficitar,
Am aflat că-n spatele fiecărei porţi închise
Aşteaptă-un compromis cu braţele deschise;

Când am privit în ochi atentă-această Viaţă,
Am devenit calmă şi-înţeleaptă, cu inima de gheaţă,
Viaţa mi-a-îngăduit să-i văd, albi, Adevărului nămeţii
Şi mi-a luat în schimb – anii tinereţii.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, n-ai ştiut pe vremea-aceea

O, n-ai ştiut pe vremea-aceea, demult, cât m-ai iubit –
Şi că iubirea ta prin ani nu va scădea şi nu va trece, recunoşti?
Erai tânăr atunci cu inima proaspătă şi mândră,
Erai prea tânăr să cunoşti.

Soarta-i un vânt – şi frunze roşii zboară-n faţa ei
Spre depărtări, prin ceaţa de ore-a vremii pierzându-se mereu –
Astăzi arar ne întâlnim, dar când te-aud vorbind
Îţi ştiu secretul, dragul meu.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi pasă ?

Nu-mi pasă dacă,-n în vise sau în indolenţa primăverii,
Cântecele mele n-arată cine sunt şi ce mă doare;
Ele sunt un parfum, iar eu sunt cremenea şi focul,
Eu sunt răspunsul, ele sunt doar o chemare.

Ce-mi pasă? Căci dragostea-n curând se va sfârşi;
Inima să cânte, iar mintea mea să-şi doarmă somnul greu,
Pentru că mintea, mândră şi puternică, poate să tacă,
Inima-i acea care-mi scrie cântecele, nu eu.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

La reflux, pe plaja mării de la miazănoapte,
Când stelele pe cer deschid ochii, una câte una,
Ne plimbăm agale, el şi eu, călcând aproape.

El flirtează cu-o graţie lejeră,
De unde se vede că-i numai pe jumătate sincer;
Un surâs îi luminează faţa – bibelou pe etajeră.

Pentru el dragostea-i o artă, un meşteşug anume;
Aşa cum flautistul suflă-n instrument,
El cântă la-ale inimii lui strune

O muzică-acordată capriciului din acel ceas
El n-are, de fapt, nevoie de iubirea mea,
De-aceea îi spun în gând: "nu eşti ce caut, bun rămas."

Ca să-mi ascund privirea-n bezna nopţii, subversiv
Urmăresc ocultaţiile farului peste mare,
Trecând din roşu-n alb, alternativ.

[...] Citeşte tot

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!