Îndejuns
Pentru mine-i prea destul, prea îndejuns
Că pășesc pe-același pământ pe care calcă el,
Prea îndeajuns că noaptea deasupra noastră
Acoperiș ni-i spuza acelorași stele, sus pe cer.
Nu visez să leg vântul de pripon,
Nici să pun broboadă mărilor saline,
E îndeajuns că-i simt iubirea
Cum curge ca un cântec peste mine.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Am sperat că-într-o zi mă va iubi,
Iar el tocmai mi-a dăruit primul sărut;
Și-acum sunt ca pasărea bolnavă
Care și-a pierdut direcția spre sud.
Pentru că deși știu că mă iubește,
În seara asta inima mi-e grea;
Sărutul lui n-a fost atât de dulce
Cum l-am visat atâtea nopți în mintea mea.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică și tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.
Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită (cândva verde),
Iar noi, care am sărutat, înnoptăm în zâmbete de ger
Aproape-împăcați că vechea dragoste se pierde,
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La miezul nopții
A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,
Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câștigate niciodată.
Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solitara
Cu trecerea anilor inima mea s-a îmbogățit,
Azi am mai puțină nevoie decât înainte
Să mă împart la fiecare intersecție
Sau să dau formă gândurilor folosind cuvinte.
Totuna-i pentru mine dacă ei vin, se duc sau se prefac,
Dacă-s stăpână pe mine, decid și nu mă las dusă de val,
Dacă am forța de-a privi în noaptea de vară
Cum stelele se-adună puzderii pe creasta unui deal.
Lasă-i să credă că-i iubesc chiar mai mult decât o fac,
Lasă-i să creadă că-mi pasă, deși merg spre-o altă soartă;
Despuiați de mândrie, ei nu există pentru mine,
Care-s completă-n sinea-mi, ca o floare sau ca o piatră.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Vor sosi curând ploi blânde
Vor sosi curând ploi blânde și miasme de pământ ud,
Rândunele vor ciripi melodii pe care-mi place să le-aud;
Și brotacii vor cânta pe lac întreaga noapte,
Iar vântul va spune florilor de prun povești nenumărate;
Prigoriile se vor îmbrăca-n pene roșii precum focul,
Fluierând pe garduri joase în tot locul;
Și niciuna nu va ști că e război, niciuna, niciuna
Nu va-ntreba când se va sfârși sau dacă va dura întotdeuna.
Nimănui nu-i va păsa, fie pasăre sau pom,
Dacă omenirea va pieri mâine, om cu om.
Chiar Primăvara însăși când va deschide-n zori ochi mici
Nu-și va da seama că noi nu mai suntem demult pe-aici.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie (II)
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită, fostă-odată verde,
Iar noi care am sărutat înnoptăm în zâmbete de ger,
Aproape împăcați că vechea dragoste se pierde:
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna amabilă
Cred că luna-i foarte-amabilă
Să-mi poarte-atâta grijă mie,
M-a-însoțit de-acasă până-aici
Să-mi țină companie.
A mers până unde-am putut s-alerg;
Cum a putut să traveseze bolta oare?
Ea nu are picioare cum am eu,
Nici aripi ca să zboare.
Și, totuși, iat-o sus deasupra casei lui;
Poate crede că nu-i bine-atâta cale
Să umblu singură-n puterea nopții,
Deși mama mea spunea că-aș fi în stare.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă moartea va fi-îngăduitoare
Poate ne vom întoarce iarăși pe pământ să respirăm
Parfumul unei seri, dacă moartea va fi-îngăduitoare;
Vom coborî pe vechile poteci spre mare și,-aplecându-ne,
Vom mirosi mireasma proaspătă-a trifoiului în floare.
Vom ajunge-împreună din nou pe-această plajă albă
Și vom asculta valurile mării și cântecele nopții;
Vom fi fericiți o oră sub obrajii cerului îmbujorați de stele,
Pentru că morții-s liberi, știm asta, deși nu-o rostim, cu toții.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
La reflux, pe plaja mării de la miazănoapte,
Când stelele pe cer deschid ochii, una câte una,
Ne plimbăm agale, el și eu, călcând aproape.
El flirtează cu-o grație lejeră,
De unde se vede că-i numai pe jumătate sincer;
Un surâs îi luminează fața bibelou pe etajeră.
Pentru el dragostea-i o artă, un meșteșug anume;
Așa cum flautistul suflă-n instrument,
El cântă la-ale inimii lui strune
O muzică-acordată capriciului din acel ceas
El n-are, de fapt, nevoie de iubirea mea,
De-aceea îi spun în gând: "nu ești ce caut, bun rămas."
Ca să-mi ascund privirea-n bezna nopții, subversiv
Urmăresc ocultațiile farului peste mare,
Trecând din roșu-n alb, alternativ.
[...] Citește tot
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sara Teasdale despre noapte, adresa este: