Dor
Nu îmi pare rău că sufletul meu
Va părăsi flămând lumea noastră:
El e nemuritor, el va trăi mereu
În eternitatea adâncă și vastă.
Nu de suflet îmi este milă,
Ci de bietul meu trup pieritor,
El trebuie să se-întoarcă-n argilă
Fără-a fi-întâlnit fericirea de care i-a fost dor.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Îi înțeleg pe ceilalți foarte bine
Și toate gândurile lor îmi sunt clare,
Ca algele în apele marine
Puțin adânci sub razele solare.
Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,
Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătării
Decât comorile din galioanele spaniole ce-s
Scufundate de multe secole-n apele mării.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică și tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.
Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat pentru o fată
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ți va aparține niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, și nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur și greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinși,
Îți va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ți pasă.
Păstrează-l când ești singură
Ca pe un prețios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheață-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ți va aparține niciodată-n întregime.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie [Longing]
Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieți în față
Eternitatea-i mare.
Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să știe
Când merge în țărână
Ce-i aia bucurie.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Datorie
Ce-ți datorez eu ție, ce datorez
Acelui care m-a iubit nespus, mereu?
Tu nu mi-ai înălțat spiritul în slavă
N-ai dăruit un cântec sufletului meu.
Dar, eu, o, celui pe care l-am iubit
Și care nu m-a iubit deloc, da, lui
Îi datorez ușa deschisă
Spre grădina cea de vis a raiului!
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Sufletul meu trăiește-n casa trupului meu,
Iar tu le ai pe ambele, și casa, și sufletul
Dar uneori sufletul nu-mi mai aparține:
Un aventurier fermecător, veșnic nesătul,
O stafie zbuciumată, nerăbdătoare;
Cum aș putea ști unde-l va duce valul, vântul?
Sunt sigură că trupu-mi îți va fi veșnic credincios,
Dar dacă sufletul nu-și va ține legământul?
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul mării
O mie de mile dincolo de-acest zid bătut de soare,
Undeva valuri răcoroase peste nisipuri se scurg lent,
Mareea la reflux abandonează pământul indolent
Cu un murmur prelung și muzical, o îngânare;
Sub proaspăt vânt, se-înalță și cad valuri, lansând în aer gustul sării,
Iar pe platoul stâncilor, cu fulgi de spumă albă, ninge
Deși-s departe de țărm, aud și știu cum apa-n pietre se înfige
Pentru că eu de la-început născută-am fost iubita mării.
Aș vrea dacă-aș fi acolo și peste mine-ar trece cu voalu-i sidefiu,
Cu recea-i insistență mareea, cuprinzătoare cât o lume,
Răcorind starea-aceea fierbinte căruia suflet îi zic oamenii pe nume
Cu refluxul să plec, să mă pierd în depărtare și să fiu
Mai puțin decât cea mai minusculă scoică pierdută-n mare,
Mai puțin decât, stinsă, chemarea unui albatros în zare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură
În pofida iubirii, sunt singură,
Dincolo de tot ce am luat și dat
Dincolo de toată tandrețea ta
Uneori de viață m-aș fi lepădat.
Sunt singură, mă simt ca și cum aș zăbovi
Pe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,
În jurul meu, doar viscole și doar zăpadă,
Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;
Cu țărâna potrivnică și cu raiul interzis,
Cu sufletul meu cel mândru, de neocolit,
Încerc să fug de pacea celor care
Nu mai sunt singuri fiindcă au murit.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit timpul petrecut pe mare
Am iubit timpul petrecut pe mare, orașul gri,
Secretul grațios al unei flori,
Muzica, scrierea unui poem.
Toate mi-au dăruit raiul de multe, multe ori.
Primele stele deasupra dealului înzăpezit,
Vocile celor blânzi, înțelepți și cu surâs firesc,
Și-acea privire-a iubirii ascunse, ani și ani,
Și-aflată,-n sfârșit, în ochii care se-întâlnesc.
Am iubit mult și-am fost de mulți iubită
Iar când din focul sufletului va fi rămas doar jarul,
Lăsați-mi întunericul și nemișcarea,
Voi fi-obosită și ferice că mi-am băut până la fund paharul.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sara Teasdale despre suflet, adresa este: