Scrisoare mamei
Tot mai trăiești, bătrână mamă?
Ție, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ți casă, seara de aramă,
Lumineze-o pașnic și senin.
Mi se scrie că ești tulburată,
Că ți-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades bați drumul, supărată,
În paltonul vechi și demodat.
În albastre seri și se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Că la crâșmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s bețiv chiar în așa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Și la noi acasă să mă-ntorc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de la mama
Puiul mamei,
Dacă ți-i dor de-acasă
Atunci te rog poftește
De sărbători la noi.
S-aduci nădragi tătucăi
Mie-o broboadă groasă -
La noi sunt tare multe
Necazuri și nevoi.
Că ești poet de seamă
N-am nici o bucurie
Că faima cea deșartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri,
Cu brațele pe plug.
Bătrână sunt și trupul
De-abia mă mai ridică
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu vântu-n codru se perindă.
Nu frunze cad pe măguri, rar.
Din albăstrimea infinită
Șiroaie curg de psalmi stelari.
Văd: cu albastra ei maramă,
Pe nori ușori din cerul nalt,
Se-arată Preaiubita Mamă
Ducând pe Pruncul Preacurat.
La răstignire-n lume iară
Îl duce pe Cel Înviat:
"Te du, Iisuse, dormi pe-afară,
Sub vreun tufiș însingurat."
Zărind câte-un pribeag, spre dânsul
Mă-ndrept, prindu-l trist, duios:
Au, nu cumva e însuși Unsul
Cel cu toiagul noduros?
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tot ce scoate viața la iveală
e predestinat de timpuriu:
de n-aș fi poet, fără-ndoială
că pungaș și hoț era să fiu.
Scund și firav, plin de ațâțare
Eram cel mai arțăgos băiat
Și adesea de la încăierare
Mă-ntorceam cu nasu-nsângerat.
Spuneam mamei mele, lângă vatră,
Gura dând cu mâneca s-o frec:
- Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
toate astea până mâine trec.
Iar acum când stinsă-i acea vreme
Din mănunchiul zilelor de ieri,
În neliniștitele-mi poeme
Clocotesc năvalnice puteri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mamă, dar cu o relevanță mică.
Cântecul cățelei
Spre ziuă, sub căpița de secară,
Pe auriul snopilor plecați,
Cățeaua, in vifornița de-afară,
Fătase șapte cățeluși roșcați.
Până-n amurg, veghind incovoiată,
I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt.
Și se topea ninsoarea spulberată
Pe fierbințeala pântecelui supt.
Iar seara, când găinile s-așează
Stăpânul casei a ieșit posac
Și unde mama pâlpâia de groază,
El pe toți șapte i-a băgat în sac.
În urma lui, fugind după desagă,
Cățeaua da-n nămeții de pe drum...
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgând sub botul ei, acum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Serghei Esenin despre mamă, adresa este: