În cazul imitației, sursa plăcerii comice este comicul de așteptare și nu comicul de situație.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori cuvântul de spirit și comicul se împletesc, ceea ce arată că unul și același enunț poate fi simultan spiritual și comic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comicul se poate detașa de persoane dacă sunt cunoscute condițiile în care o persoană devine comică; odată cu cunoașterea condițiilor apare și posibilitatea de a face, oricând dorim, ca o persoană să devină comică, prin plasarea ei în situații în care actele sale devin comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sursa plăcerii produsă de cuvântul de spirit trebuie situată în inconștient; nu același lucru poate fi susținut și despre comic. Sursa plăcerii comice constă mai curând, așa cum arată toate analizele de până acum, în compararea a două consumuri psihice, care țin amândouă de preconștient. Așadar, cuvântul de spirit și comicul se deosebesc în primul rând prin localizarea psihică. Cuvântul de spirit este o contribuție adusă comicului din domeniul inconștientului.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcerea comică nu apare dacă atenția este îndreptată asupra comparației care ar fi putut să-i dea naștere. În astfel de condiții, ceea ce ar fi fost cu siguranță comic își pierde întreaga forță comică. O mișcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Specia comicului cea mai apropiată de cuvântul de spirit este naivul. De obicei, naivitatea, ca și comicul, este descoperită, spre deosebire de cuvântul de spirit, care este produs; mai mult, naivul nu poate fi niciodată produs, în timp ce în cazul comicului pur se poate vorbi de un comic intenționat, de o creare a comicului.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descoperirea puterii de a face ca semenii noștri să devină comici ne-a oferit un mijloc neașteptat de a obține plăcere comică și a dat naștere unei tehnici foarte rafinate.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă intenția de a produce un efect comic este împărtășită de partener, sunt suficiente diferențe de consum extrem de mici, care ar trece neobservate în absența intenției comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi să generalizăm, am fi tentați să susținem că specificul comicului căutat rezidă în redeșteptarea dimensiunii noastre infantile; comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mi-ar fi permis să generalizez, aș fi tentat să susțin că specificul comicului rezidă în redeșteptarea dimensiunii infantile: comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin neîndeplinirea condițiilor esențiale, cuvântul de spirit, ghicitoarea și alte producții care prin ele înseși nu pot avea un efect comic, devin surse ale plăcerii comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprinderea volutară a unei dezgoliri nu este pentru cel care spionează un caz comic, căci efortul său anulează posibilitatea unei plăceri comice, iar el obține doar plăcere sexuală pe cale vizuală. Dar dacă ulterior cel care spionează povestește altcuiva descoperirea sa, atunci persoana surprinsă dezbrăcată redevine comică, deoarece cea de-a treia persoană consideră aceasta a neglijat efortul necesar intimității sale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul comicului de situație, însușirile persoanei comice nu au o importanță decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situația dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convențiile și cerințele societății, ba chiar de propriile necesități corporale.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deoarece derivăm plăcerea comică în genere dintr-o comparație ne revine sarcina să cercetăm însuși comicul de comparație, care de asemenea este un mijloc al ridiculizării. Vom spori interesul pentru această analiză dacă ne amintim că nici în cazul comparației nu am putut întotdeauna decide cu ajutorul intuiției dacă anumite producții psihice trebuie numite spirituale sau comice.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ne-ar fi permis să generalizăm, am fi tentați să susținem că specificul comicului rezidă în redeșteptarea dimensiunii noastre infantile: comicul este "râsul de copil" regăsit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comicul se bazează pe un contrast de reprezentare; da, în măsura în care respectivul contrast are un efect comic și un alt efect. Sentimentul comicului provine dintr-o așteptare neîmplinită; da, cu condiția ca această dezamăgire să nu fie penibilă. Obiecțiile sunt desigur îndreptățite, dar ar însemna să le supraestimăm dacă pe baza lor am conchide că trăsătura esențială a comicului nu a fost surprinsă.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examinatorul nu va găsi comic nonsensul produs de ignoranța examinatului; el se va enerva, în timp ce colegii examinatului, care sunt mai curând preocupați de soarta acestuia decât de cunoștințele sale, vor râde din inimă de același nonsens. Profesorul de gimnastică sau de dans este doar rareori receptiv la comicul mișcărilor elevilor săi, iar predicatorul nu sesisează comicul defectelor de caracter, pe care autorul de comedii știe atât de bine să-l pună în valoare.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mimează stângăcia sau prostia comicul este produs ca și când ar fi vorba de un comic real, căci sunt îndeplinite condițiile prielnice comparării care conduce la constatarea diferenței de consum: prin aceasta nu devenim însă ridicoli sau demni de dispreț, ci uneori putem trezi chiar admirație. Sentimentul de superioritate nu ia naștere la ceilalți, căci aceștia știu că este vorba de o simplă simulare, ceea ce constituie o dovadă în favoarea independenței principale a comicului față de sentimentul de superioritate.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respingerea obiecțiilor și explicarea contradicțiilor descoperite în definițiile comicului vor deveni posibile doar dacă admitem că plăcerea comică provine din diferența constatată prin comparație, dintre două consumuri psihice. Plăcerea comică și râsul, exteriorizarea ei, pot apărea doar când această diferență nu este utilizabilă în alt scop, devenind deci aptă pentru a fi descărcată. Dacă, de îndată ce constatăm diferența, îi dăm o altă utilizare, atunci nu obținem acel efect durabil de plăcere, ci cel mult un sentiment fugitiv de plăcere, lipsit de caracter comic.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care citește o povestire comică sau se duce la teatru să vadă o farsă va râde datorită intenției comice, de lucruri pe care în viața obișnuită nu le-ar considera comice. El sfârșește prin a râde, datorită amintirii de a fi râs, datorită așteptării de a râde, de la prima intrare în scenă a actorului comic, înainte ca aceasta să fi încercat să stârnească râsul. Iată motivul pentru care, ulterior, îți este rușine de ușurința cu care ai râs la teatru.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre comedie, adresa este: