
Telepatia este modul originar, arhaic, de comunicare între indivizi, mod care este înlocuit, în dezvoltarea filogenetică, de către o metodă mai bună, comunicarea cu ajutorul semnelor receptate de către organele de simț.
Sigmund Freud în Psihanaliza fenomenelor oculte (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lapsusurile cele mai insignifiante, acelea care nu furnizează nici o informație deosebită cu privire la procesele psihice ascunse, au totuși o motivație, care nu este greu de sesizat.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inervarea somatică ce corespunde conținutului reprezentat stă la originea mimicii, ca mijloc de comunicare; a fost suficient ca ea să fie accentuată, să devină vizibilă pentru altcineva, pentru a putea servi acestui scop.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Umorul este tipul de comic cel mai puțin pretențios; el are nevoie de o singură persoană pentru a se produce; participarea altcuiva nu-i adaugă nimic nou. Eu pot să păstrez pentru mine plăcerea umorului, fără să simt nevoia de a o comunica.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă Moise a trăit cu adevărat, aceasta a fost în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea înaintea de era noastră; nu avem nici o altă informație referitoare la el, cu excepția cărților sfinte și a tradițiilor scrise ale evreilor.
Sigmund Freud în Moise și monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Reprezentările religioase sunt dogme, afirmații asupra unor fapte și raporturi ale realității exterioare (sau interioare), care ne comunică ceva ce nu noi înșine am descoperit și care pretind să le admitem printr-un act de credință.
Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mimica există independent de orice comunicare, deși într-o formă mai palidă, ea manifestându-se și atunci când subiectul își reprezintă ceva doar pentru el sau când gândește intuitiv; în acest caz, subiectul exprimă dimensiunea a ceea ce este mare și ceea ce este mic cu mijloace corporale, așa cum ar face-o într-o conversație, printr-o inervare a trăsăturilor figurii și a organelor de simț.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iată un alt exemplu de lapsus: O doamnă cere medicului ei informații cu privire la o altă doamnă pe care ei doi o cunosc, numind-o cu numele ei de fată. Cât despre numele pe care aceasta îl poartă după căsătorie, l-a uitat cu desăvârșire. Întrebată în legătură cu acest fapt, ea declară că este foarte nemulțumită de căsătoria prietenei sale și că nu-l poate suferi pe soțul acesteia.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lapsusurile cele mai simple, cele mai frecvente și cele mai insignifiante constă în contrageri și anticipări care se mainifestă în părțile cele mai puțin clare ale discursului. Într-o frază mai lungă, de exemplu, se constiutie lapsusul care constă în pronunțarea prin anticipație al ultimului cuvânt al comunicării. Aceasta dă impresia unei anumite nerăbdări de a termina fraza, sau, pur și simplu, față de însuși actul de a vorbi.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Inconștientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conștiința ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conștiință fără o preparație inconștientă, în timp ce inconștientul se poate lipsi de stadiul conștient, având totuși o valoare psihică. Inconștientul este psihicul însuși în realitatea esențială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca și aceea a realității exterioare, iar conștiința se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca și organele noastre de simț despre lumea exterioară.
Sigmund Freud în Psihologia vieții cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anumite vise, în special acelea care au loc în timpul curei psihanalitice, scapă pur și simplu unei interpretări complete. Cum ele irump din ansamblul materialelor psihice, pe care încă îl ignorăm, nu pot fi înțelese decât odată cu terminarea curei. Comunicarea acestor vise ar necesita să se dezvăluie toate necunoscutele unei nevroze; acest lucru nu intră în intențiile psihanaliștilor, deoarece, după părerea noastră, studiul visului constituie o pregătire pentru acela al nevrozelor.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am dreptul să presupun că activitatea premergătoare a așteptării nu este independentă de propozițiile impresiei așteptate, ci că acestea vor fi reprezentate mimic printr-un consum pregătitor mai mic sau mai mare, ca și în cazul comunicării sau al gândirii neexpectative. Consumul de așteptare are desigur, mai multe componente și chiar dezamăgirea este influențată de mai mulți factori: contează nu numai dacă impresia primită este strict senzorială, dar și dacă ea satisface marele interes cu care a fost așteptată.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu am avut niciodată un vis "telepatic". Și nu pentru că nu aș fi avut vise care să conțină comunicarea că în cutare loc îndepărtat s-a produs un eveniment determinat, visătorul fiind liber în aprecierea sa de a decide dacă evenimentul s-a petrecut deja sau se va petrece mai târziu la o dată anume; și eu am resimțit în plină stare de veghe presentimentul unor întâmplări îndepărtate; dar toate aceste avertismente, predicții și presentimente nu s-au împlinit, așa cum se zice; ba chiar s-a adeverit că nu le corespunde nicio realitate exterioară și că ar trebui să le considerăm, prin urmare, așteptări pur subiective.
Sigmund Freud în Résultats, idées, problèmes (1921-1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-un alt caz, întâlnim o combinație între însușirea din greșeală a unui obiect și imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma și primește, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune că cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepțională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă și desfăcându-și bagajele, a constatat că luase cu sine, fără a-și da seama, medalia. Ea și-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunțându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiția a ceea ce semnifica "distracția" sa, anume dorința de a păstra pentru sine valoroasa piesă.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre informații, adresa este:
