Sigmund Freud despre informaţii

Telepatia este modul originar, arhaic, de comunicare între indivizi, mod care este înlocuit, în dezvoltarea filogenetică, de către o metodă mai bună, comunicarea cu ajutorul semnelor receptate de către organele de simţ.

Sigmund Freud în Psihanaliza fenomenelor oculte (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile cele mai insignifiante, acelea care nu furnizează nici o informaţie deosebită cu privire la procesele psihice ascunse, au totuşi o motivaţie, care nu este greu de sesizat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inervarea somatică ce corespunde conţinutului reprezentat stă la originea mimicii, ca mijloc de comunicare; a fost suficient ca ea să fie accentuată, să devină vizibilă pentru altcineva, pentru a putea servi acestui scop.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul este tipul de comic cel mai puţin pretenţios; el are nevoie de o singură persoană pentru a se produce; participarea altcuiva nu-i adaugă nimic nou. Eu pot să păstrez pentru mine plăcerea umorului, fără să simt nevoia de a o comunica.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Moise a trăit cu adevărat, aceasta a fost în secolul al XIII-lea sau al XIV-lea înaintea de era noastră; nu avem nici o altă informaţie referitoare la el, cu excepţia cărţilor sfinte şi a tradiţiilor scrise ale evreilor.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentările religioase sunt dogme, afirmaţii asupra unor fapte şi raporturi ale realităţii exterioare (sau interioare), care ne comunică ceva ce nu noi înşine am descoperit şi care pretind să le admitem printr-un act de credinţă.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mimica există independent de orice comunicare, deşi într-o formă mai palidă, ea manifestându-se şi atunci când subiectul îşi reprezintă ceva doar pentru el sau când gândeşte intuitiv; în acest caz, subiectul exprimă dimensiunea a ceea ce este mare şi ceea ce este mic cu mijloace corporale, aşa cum ar face-o într-o conversaţie, printr-o inervare a trăsăturilor figurii şi a organelor de simţ.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată un alt exemplu de lapsus: O doamnă cere medicului ei informaţii cu privire la o altă doamnă pe care ei doi o cunosc, numind-o cu numele ei de fată. Cât despre numele pe care aceasta îl poartă după căsătorie, l-a uitat cu desăvârşire. Întrebată în legătură cu acest fapt, ea declară că este foarte nemulţumită de căsătoria prietenei sale şi că nu-l poate suferi pe soţul acesteia.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapsusurile cele mai simple, cele mai frecvente şi cele mai insignifiante constă în contrageri şi anticipări care se mainifestă în părţile cele mai puţin clare ale discursului. Într-o frază mai lungă, de exemplu, se constiutie lapsusul care constă în pronunţarea prin anticipaţie al ultimului cuvânt al comunicării. Aceasta dă impresia unei anumite nerăbdări de a termina fraza, sau, pur şi simplu, faţă de însuşi actul de a vorbi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inconştientul este asemănător cu un cerc mare care ar include conştiinţa ca pe un cerc mai mic. Nu poate exista fapt de conştiinţă fără o preparaţie inconştientă, în timp ce inconştientul se poate lipsi de stadiul conştient, având totuşi o valoare psihică. Inconştientul este psihicul însuşi în realitatea esenţială. Natura sa intimă este la fel de necunoscută ca şi aceea a realităţii exterioare, iar conştiinţa se informează despre el într-un fel atât de incomplet ca şi organele noastre de simţ despre lumea exterioară.

Sigmund Freud în Psihologia vieţii cotidiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite vise, în special acelea care au loc în timpul curei psihanalitice, scapă pur şi simplu unei interpretări complete. Cum ele irump din ansamblul materialelor psihice, pe care încă îl ignorăm, nu pot fi înţelese decât odată cu terminarea curei. Comunicarea acestor vise ar necesita să se dezvăluie toate necunoscutele unei nevroze; acest lucru nu intră în intenţiile psihanaliştilor, deoarece, după părerea noastră, studiul visului constituie o pregătire pentru acela al nevrozelor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dreptul să presupun că activitatea premergătoare a aşteptării nu este independentă de propoziţiile impresiei aşteptate, ci că acestea vor fi reprezentate mimic printr-un consum pregătitor mai mic sau mai mare, ca şi în cazul comunicării sau al gândirii neexpectative. Consumul de aşteptare are desigur, mai multe componente şi chiar dezamăgirea este influenţată de mai mulţi factori: contează nu numai dacă impresia primită este strict senzorială, dar şi dacă ea satisface marele interes cu care a fost aşteptată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am avut niciodată un vis "telepatic". Şi nu pentru că nu aş fi avut vise care să conţină comunicarea că în cutare loc îndepărtat s-a produs un eveniment determinat, visătorul fiind liber în aprecierea sa de a decide dacă evenimentul s-a petrecut deja sau se va petrece mai târziu la o dată anume; şi eu am resimţit în plină stare de veghe presentimentul unor întâmplări îndepărtate; dar toate aceste avertismente, predicţii şi presentimente nu s-au împlinit, aşa cum se zice; ba chiar s-a adeverit că nu le corespunde nicio realitate exterioară şi că ar trebui să le considerăm, prin urmare, aşteptări pur subiective.

Sigmund Freud în Résultats, idées, problèmes (1921-1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un alt caz, întâlnim o combinaţie între însuşirea din greşeală a unui obiect şi imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma şi primeşte, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune că cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepţională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă şi desfăcându-şi bagajele, a constatat că luase cu sine, fără a-şi da seama, medalia. Ea şi-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunţându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiţia a ceea ce semnifica "distracţia" sa, anume dorinţa de a păstra pentru sine valoroasa piesă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!