Sigmund Freud despre jocuri

Accentul deosebit pus pe amintirile din copilărie ale scriitorului şi care poate părea surprinzător, derivă în fond din ipoteza că atât creaţia literară, cât şi reveria reprezintă continuarea şi substitutul jocului de odinioară.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul imitaţiei este relativ greu de înţeles atâta timp cât nu luăm în consideraţie momentul infantil. Căci imitaţia reprezintă arta supremă a copilului şi impulsul celor mai multe din jocurile sale. Ambiţia copilului nu urmăreşte atât distingerea de semenii săi, cât mai ales imitarea adulţilor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irealitatea lumii create de scriitor conduce la consecinţe foarte importante pentru tehnica artistică, căci multe aspecte, care în realitate nu ar putea produce plăcere, reuşesc aceasta în jocul fanteziei; multe emoţii care în sine sunt neplăcute se pot transforma în surse de plăcere pentru cititorul sau spectatorul operei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate reprezentările relative la bani erau aservite inconştientului prin intermediul asociaţiei rate-şobolani. Această semnificaţie "monetară" a şobolanilor s-a sprijinit pe somaţia legată de banii ce tebuiau înapoiaţi, cu ajutorul cuvântului de legătură "cartofor" (Spielratte). Acest cuvânt se raporta la imaginea din tinereţe a tatălui pacientului meu, care a pierdut la joc bani care nu-i aparţineau.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De raportul dintre copil şi adulţi ţine şi comicul minimalizării, căruia îi corespunde situarea adultului la nivelul copilului. Nu există pentru copil o plăcere mai mare decât aceea de a vedea că un adult renunţă la superioritatea sa copleşitoare şi se joacă de la egal la egal cu el. Această uşurare, care-i produce copilului plăcere pură, devine la adult, ca minimalizare, un mijloc al ridiculizării şi o sursă a plăcerii comice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihiatria ar proceda complet greşit dacă s-ar limita doar la studiul acelor îmbolnăviri grave şi sumbre, cauzate de vătămarea serioasă a sensibilului aparat psihic. Tulburările uşoare, vindecabile, ale oamenilor sănătoşi, pentru care deocamdată nu găsim o explicaţie mai adâncă decât dereglarea jocului forţelor psihice, nu pot cădea în afara interesului ei; mai mult, doar cu ajutorul lor, psihiatria poate înţelege atât starea de sănătate, cât şi apariţia bolilor grave.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am descoperit, prin analogie cu elaborarea visului, că această caracteristică esenţială a cuvintelor de duh constă în realizarea, de către elaborarea spiritului, a unui compromis între cerinţele criticii raţionale şi impulsul de a nu renunţa la plăcerea arhaică a nonsensului şi a jocului de cuvinte. Compromisul realizat – prin încredinţarea pentru moment a începutului preconştient al gândului elaborării inconştiente – satisface ambele tendinţe, dar se prezintă criticii în forme diverse, astfel încât este judecat de acesta în mod diferit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă perseverăm în încercarea de a găsi esenţa comicului în raportarea preconştientă la ceea ce este infantil, atunci va trebui să facem un pas mai departe decât Bergson şi să admitem că acea comparaţie din care provine comicul nu trebuie neapărat să reamintească plăcerea infantilă sau jocurile copilăriei; este suficient dacă ea reactualizează imaginea copilului în genere, poate chiar şi durerile infantile. Explicând plăcerea comică nu printr-o plăcere rememorată, ci printr-o comparaţie, ne-am depărtat de Bergson, dar am rămas consecvenţi cu noi înşine.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Inconştient" este un proces pur descriptiv, oarecum nedeterminat, cu alte cuvinte, un termen static; "refulat" este o expresie dinamică, ce ţine seama de jocul forţelor psihice; sensul său este că există o tendinţă de manifestare a tuturor actelor psihice, implicit al celui de conştientizare, dar că ei i se opune o tendinţă contrară, o rezistenţă care poate împiedica manifestarea unor părţi a acestor acte, printre care şi conştientizarea.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodia şi travestirea obţin minimalizarea pe alte căi: ele distrug unitatea dintre caracterele persoanelor ce ne sunt cunoscute şi faptele lor, înlocuind fie persoanele cu poziţii înalte cu persoane cu poziţii inferioare, fie vorbele şi gesturile lor prin manifestări inferioare. Prin aceasta ele se deosebesc de caricatură, dar nu şi în ceea ce priveşte mecanismul de producere al plăcerii comice. Acelaşi mecanism este pus în joc şi de către demascare, care vizează doar demnitatea şi autoritatea dobândite prin impostură; scopul demascării este de a repune lucrurile în ordine, de a-l deposeda pe uzurpator.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată şi un exemplu de combinare a unei amnezii cu o eroare: cineva care, uitând prima dată de o întâlnire şi ferm hotărât să n-o uite data următoare, s-a prezentat totuşi la o a doua întâlnire la o altă oră decât cea fixată. Unul din prietenii mei, care se ocupă de ştiinţă şi totodată de literatură, mi-a povestit de un caz întru totul analog din propria sa viaţă. "Am acceptat acum câţiva ani – îmi spunea el – o funcţie în comitetul unei anumite asociaţii literare, gândindu-mă că asociaţia ar putea ajuta într-o zi să fie reprezentată una din dramele scrise de mine. În fiecare vineri asistam, de altfel fără mare interes, la şedinţele comitetului. Cu câteva luni în urmă am primit asigurarea că voi fi jucat la teatrul din F. Şi din acel moment am uitat cu regularitate să mă duc la amintitele şedinţe. Dar după ce am citit ceea ce aţi scris despre astfel de lucruri, m-am ruşinat de procedeul meu şi mi-am spus cu reproş că n-ar fi frumos din partea mea să absentez de la şedinţe din clipa în care nu mai aveam nevoie de ajutorul pe care contasem. Am luat deci hotărârea ca vinerea viitoare să nu mai lipsesc. M-am gândit tot timpul la aceasta până în ziua în care am ajuns în faţa uşii sălii de şedinţe. Şi nu mică mi-a fost mirarea găsind-o închisă, pentru că şedinţa avusese loc în ajun. Într-adevăr, mă înşelasem în ceea ce priveşte ziua: era deja sâmbătă!"

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!