Sigmund Freud despre mişcare

Dar cum se produce râsul atunci când vedem mişcări exagerate şi fără sens ale altei persoane? Cred că el se naşte prin compararea mişcării observate la altul cu mişcarea pe care am fi făcut-o noi în locul lui.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din comicul de mişcare derivă comicul formelor corporale şi comicul trăsăturilor figurii, în măsura în care acestea apar ca rezultat al unei mişcări exagerate şi fără sens.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumul de inervare, care însoţeşte procesul de reprezentare, este utilizat pentru a marca factorul cantitativ al reprezentării; el este mai mare când amplitudinea mişcării reprezentate este mai mare şi mai mic când amplitudinea mişcării este mai mică. Deci, reprezentarea unei mişcări mai mari va fi efectiv mai mare, adică însoţită de un consum mai mare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O bună parte a efectului comic pe care-l au animalele asupra noastră provine din aceea că le vedem făcând mişcări pe care nu le putem imita.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când, au loc serbări, în cadrul cărora tovarăşii de totem reproduc sau imită, în dansuri ceremonioase, mişcările şi particularităţile totemului lor.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai un vis poate fi absurd şi tocmai această absurditate constituie principalul argument al celor care refuză visului calitatea de act psihic pe deplin valabil şi-l explică printr-o mişcare haotică a forţelor psihice.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comice sunt şi toate grimasele care exagerează expresia normală a emoţiilor, chiar dacă sunt involuntare, ca la persoanele bolnave de coree; iar cel care nu se pricepe la muzică va găsi comice mişcările energice ale unui dirijor modern, pentru că nu le înţelege rostul.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mişcarea celuilalt este exagerată sau inadecvată scopului ei, atunci efortul excesiv necesar înţelegerii ei este inhibat " in statu nascendi", în faza mobilizării energiei; el este declarat inutil şi devine disponibil pentru o altă utilizare, eventual pentru descărcarea prin râs.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul pe care-l descopăr în însuşirile intelectuale şi morale ale altei persoane este, desigur şi el un produs al comparaţiei pe care o fac între această persoană şi eul meu; însă, lucru demn de remarcat, aici comparaţia conduce de cele mai multe ori la un rezultat opus celui obţinut în cazul comicului de mişcare sau acţiune.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere ştiinţific, în timpul somnului, excitaţiile somatice ar atinge coardele instrumentului sufletesc şi ar aduce în câmpul conştiinţei diferite reprezentări, scoase din contextul coerent al vieţii psihice. Visele ar fi simple tresăriri şi nu mişcări expresive ale sufletului.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăcerea comică nu apare dacă atenţia este îndreptată asupra comparaţiei care ar fi putut să-i dea naştere. În astfel de condiţii, ceea ce ar fi fost cu siguranţă comic îşi pierde întreaga forţă comică. O mişcare, un produs intelectual nu pot fi comice pentru cel al cărui interes este acaparat de compararea lor cu o unitate de măsură clar reprezentată.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprecierea dispreţuitoare pe care o facem în stare de veghe cu privire la vis, la incoerenţa şi lipsa sa de logică este fără îndoială aceeaşi pe care o face "eul" nostru adormit asupra produselor refulării. Dispreţ cu atât mai fondat cu cât aceşti perturbatori ai somnului nu reuşesc să ne pună în mişcare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul apare mai întâi ca o descoperire involuntară în cadrul relaţiilor sociale ale oamenilor. El este descoperit în mişcările, formele, acţiunile şi trăsăturile de caracter ale oamenilor: la început, probabil, doar în însuşirile lor fizice, pentru ca mai târziu să fie descoperit şi în însuşirile psihice, respectiv în manifestările acestora.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea altei persoane era comică dacă aceasta făcea un efort mai mare decât cel pe care-l consideram necesar. Dimpotrivă, o performanţă psihică este comică numai dacă un altul nu a depus efortul considerat indispensabil, căci nonsensul şi prostia vădesc o funcţionare insuficienta a psihicului. În primul caz, râdem pentru că altcineva a depus un efort prea mare, în al doilea, pentru că efortul este prea mic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examinatorul nu va găsi comic nonsensul produs de ignoranţa examinatului; el se va enerva, în timp ce colegii examinatului, care sunt mai curând preocupaţi de soarta acestuia decât de cunoştinţele sale, vor râde din inimă de acelaşi nonsens. Profesorul de gimnastică sau de dans este doar rareori receptiv la comicul mişcărilor elevilor săi, iar predicatorul nu sesisează comicul defectelor de caracter, pe care autorul de comedii ştie atât de bine să-l pună în valoare.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul comic depinde de diferenţa dintre cele două consumuri de investire – consum prin sim-patie şi consum al propriului eu – indiferent cui îi este favorabilă diferenţa. Această ciudăţenie care derutează judecata dispare de îndată ce ne amintim că sensul dezvoltării noastre spre o treaptă de cultură superioară constă în limitarea activităţii musculare şi în sporirea activităţii mentale. Prin augmentarea consumului cerebral obţinem o diminuare a consumului de mişcare pentru respectiva performanţă, strădanie al cărei succes în planul culturii este atestat de maşinăriile noastre.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Activarea unor afecte neplăcute constituie obstacolul cel mai serios în calea efectului comic. De îndată ce mişcarea inadecvată scopului produce pagube, prostia aduce necazuri, iar dezamăgirea provoacă sentimente negative, posibilitatea efectului comic fiind astfel anulată, cel puţin pentru persoana afectată direct sau indirect de aceste consecinţe neplăcute; în schimb, o altă persoană, neimplicată în nici un fel în situaţia dată, arată prin comportamentul său că în acest caz sunt întrunite toate condiţiile necesare efectului comic. Dar umorul este tocmai un mijloc de a obţine plăcere în pofida afectelor negative care ar fi trebuit să o anuleze; el înlocuieşte dezvoltarea acestor afecte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potriveşte; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanţă şi mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebeşte de actele ratate propriu-zise este absenţa unei intenţii contrare şi perturbatoare venind să contrazică o intenţie primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile şi mişcările care servesc drept expresie emoţiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparenţă fără scop, pe care le executăm, ca şi cum ne-am juca, cu veşmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparţin aceleiaşi categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot aşa cum le-am declanşat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative şi pot fi interpretate în acelaşi fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înţeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!