
Spre deosebire de copil, maturul se călăuzește după principiul realității.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Din practica psihanalitică am desprins următorul principiu: Oamenii fac nevroză datorită frustării.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Principiul plăcerii și instinctul de conservare sunt departe de a-și veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluția căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoțiilor care au o influență asupra factorului traumatic care paralizează acțiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situației periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acționa ca o creație nouă și pentru motive noi.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Subzistă un acord intim, à propos de impulsul refulat, între procesele vechi dintre eu și din sine, acord care ar trebui să fie cunoscut. Într-adevăr, după ce am pus în evidență rolul pe care îl joacă în refulare principiul de plăcere-neplăcere trezit de semnalul de angoasă, ne putem schimba concepțiile. Acest principiu guvernează suveran procesele din sine și provoacă profunde modificări în impulsiunea instinctuală. Nu este de mirare că efectele produse de refulare sunt foarte diferite și au o repercusiune mai mare sau mai mică.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Principiul plăcerii este acela care determină scopul vieții, guvernând de la bun început operațiile aparatului psihic; nici o îndoială nu poate exista cu privire la utilitatea acestui principiu; cu toate acestea, întregul univers atât macrocosmosul, cât și microcosmosul caută gâlceavă programului său, care este absolut irealizabil; întreaga ordine a universului i se opune; am fi tentați să spunem că nu a intrat nicidecum în planul "Creațiunii" ca omul să fie "fericit".
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Țelul către care principiul plăcerii care ne îmboldește, cel de a fi fericiți, nu poate fi împlinit; cu toate astea părem să nu abandonăm eforturile de a ne apropia de atingerea sa prin tot felul de mijloace.
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Manifestările compulsiei la repetiție... vădesc într-o foarte mare măsură un caracter pulsional și, atunci când acționează prin opoziție cu principiul plăcerii, dau senzația unei forțe "demonice" în acțiune.
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Principiul plăcerii și instinctul de conservare sunt departe de a-și veni unul altuia în ajutor încă de la început. Dar există ceva ce ne poate da, probabil, soluția căutată.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dezvoltarea plăcerii comice poate fi stimulată de aportul oricărui element plăcut, indiferent de natura lui, element care acționează prin efectul de contact (după modelul principiului plăcerii preliminare din cazul cuvântului de spirit).
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un al doilea factor va contribui la detașarea eului de ansamblul senzațiilor, adică să-l facă să recunoască un "afară", o lume exterioară: senzațiile de durere și de suferință, frecvente, variate și inevitabile, pe care principiul plăcerii, ca stăpân absolut, le cere suprimate sau evitate.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Contradicția dintre observații și principiul conform căruia omul se îmbolnăvește datorită frustrării nu este insolubilă; distincția dintre frustarea exterioară și frustarea interioară o rezolvă. Când lipsește obiectul real prin care se poate satisface libidoul, este vorba de o frustare exterioară.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bolnavul trebuie să renunțe doar la acele satisfacții care-i dăunează; privațiunile vor fi temporare, el urmând a învăța să înlocuiască o plăcere imediată cu o plăcere mediată, dar bine asigurată. Cu alte cuvinte, trebuie să treacă, sub supraveghere medicală, de la principiul plăcerii la principiul realității.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În general, lucrurile se petrec în sensul că se formulează mai întâi o interpretare a actului ratat, pornind de la principii generale. Ceea ce se obține în acest fel nu este decât o prezumție, un proiect ermeneutic căruia i se caută confirmarea în examenul contextului psihic. Uneori, spre a obține confirmarea unei presupuneri, suntem obligați să așteptăm anumite evenimente care ne sunt, ca să spunem așa, anunțate de actul ratat.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât comicul produs de un consum disproporționat de mare pentru actele fizice, cât și comicul rezultat dintr-un consum prea mic pentru procesele psihice se subordonează aceluiași principiu; incontestabil, în ambele cazuri, râsul nostru exprimă plăcuta superioritate pe care ne-o atribuim față de altcineva. Dacă raportul se inversează și constatăm la altă persoană un consum somatic mai mic și un consum psihic mai mare decât al nostru, atunci nu mai râdem, ci ne mirăm și devenim admirativi.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și mai umilitoare însă este constatarea că sunt numeroși acei contemporani ai noștri care, fiind obligați să recunoască imposibilitatea justificării religiei, încearcă totuși să o apere pas cu pas, printr-o lamentabilă tactică de retrageri ofensive. Ei ar vrea să se cufunde în rândul credincioșilor spre a-i povățui "să nu invoce în deșert numele lui Dumnezeu" pe acei filozofi care își închipuie că-l pot salva pe Dumnezeu înlocuindu-l cu un principiu impersonal, fantomatic și abstract.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă unul a reușit să-și satisfacă o dorință refulată, este obligatoriu ca toți ceilalți tovarăși de comunitate să se simtă animați de aceeași tentație; pentru a o reprima, trebuie sancționată cutezanța celui vinovat, și adesea se întâmplă ca actul pedepsirii să le dea celor care îl execută prilejul de a comite, la adăpostul expierii, același fapt nelegiuit. Este aici unul dintre principiile fundamentale ale sistemului penal omenesc, care decurge în mod firesc din ipotetica identitate dintre dorințele refulate și cele ale acelora însărcinați să răzbune societatea.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înțelege de la sine, pentru oameni diferiți au, prin forța lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alții, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experiența analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalți vor avea mereu tendința de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relațiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acțiunea principiului neplăcerii și aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veți putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime ițele acestui scul încâlcit.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la principii, dar cu o relevanță mică.

Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbușe, să anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraș morav Bisenz și analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi față de acest oraș, ci că amnezia ținea mai degrabă de asemănarea care există între numele său și acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraș italian situat cam la jumătatea distanței dintre Roma și Florența), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezența unui principiu care, din punct de vederea al motivației tendinței care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzații penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzații. În această tendință de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din fața a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima rațiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci și a multor alte acte ratate, cum sunt neglijențele, erorile etc.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre principii, adresa este:
