Sigmund Freud despre sfârşit

Omul nu poate să rămână copil la nesfârşit, el trebuie să iasă în sfârşit afară, în viaţa ostilă.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi celelalte erori, confuzia este adesea utilizată în realizarea de dorinţe care ar trebui refuzate. Intenţia îşi pune atunci masca unei întâmplări fericite. Unul din prietenii mei, de exemplu, care ia trenul ca să facă, în împrejurimile oraşului, o vizită la care nu prea ţine, în staţia de legătură se înşală asupra trenului şi îl ia pe acela care se întoarce în oraş. Sau se întâmplă că, dorind în cursul unei călătorii să faci, într-o staţie intermediară, o oprire incompatibilă cu anumite obligaţii, pierzi ca din întâmplare trenul de legătură, ceea ce în final îţi permite să-ţi oferi oprirea pe care o doreai. Vă mai pot cita cazul unuia dintre bolnavii mei căruia îi interzisesem s-o cheme pe amanta sa la telefon şi care, ori de câte ori voia să-mi telefoneze, forma "din greşeală", "mintal", un număr eronat care era chiar acela al amantei sale. Iată, în sfârşit, un fapt de observaţie referitor la o confuzie, pe care ni-l raportează un inginer, observaţie elegantă şi de o importanţă practică considerabilă prin aceea că ne face să vedem pe concret preliminariile cu privire la deteriorările aduse unui obiect.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legăturile logice care uneau între ele ideile latente dispar de îndată ce visul manifest s-a consituit, acţiunea visului neexercitându-se în fond decât asupra conţinutului utilizabil al ideilor latente. Revine analizei să restabilească, ia sfârşit, înlănţuirile şi relaţiile logice ale acestor idei.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reprezentările contradictorii se exprimă aproape întotdeauna în vis printr-un singur şi acelaşi element. Opoziţia dintre două idei, antagonismul lor se exprimă în vis într-o manieră cu totul caracteristică: un alt element se transformă aici, până la sfârşit, în contrariul său.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tabu

Tabu sunt însă nu numai toate persoanele, ci şi toate localităţile, obiectele şi stările pasagere care sunt purtătoare sau sunt sursa unei însuşiri misterioase. Tabu este de asemenea interdficţia care provine din această însuşire şi în sfârşit, în sens literal, ceea ce este în acelaşi timp sacru şi mai presus de lucrurile obişnuite, implicând periculosul, impurul, neplăcutul.

definiţie celebră de Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leşul persoanei iubite nu au luat naştere doar ştiinţa sufletului, credinţa în nemurire şi o puternică rădăcină a conştiinţei vinovăţiei umane, ci şi primele sale porunci etice. Prima şi cea mai importantă interdicţie a conştiinţei trezite este: Să nu ucizi. Ea a fost dobândită ca reacţie la satisfacerea urii ascunse în spatele doliului după morţii iubiţi şi a fost în final extinsă asupra străinilor neiubiţi şi asupra duşmanului.

Sigmund Freud în Opere IV, Consideraţii actuale despre război şi moarte, Studii despre societate şi religie (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anumite vise, în special acelea care au loc în timpul curei psihanalitice, scapă pur şi simplu unei interpretări complete. Cum ele irump din ansamblul materialelor psihice, pe care încă îl ignorăm, nu pot fi înţelese decât odată cu terminarea curei. Comunicarea acestor vise ar necesita să se dezvăluie toate necunoscutele unei nevroze; acest lucru nu intră în intenţiile psihanaliştilor, deoarece, după părerea noastră, studiul visului constituie o pregătire pentru acela al nevrozelor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Y nutrea o dragoste neîmpărtăşită pentru o doamnă care a sfârşit prin a se căsători cu domnul X. Cu toate că domnul Y îl cunoştea foarte bine pe domnul X, de multă vreme şi avea cu el chiar şi relaţii de afaceri, el îi uită mereu numele, în aşa fel încât se vede silit să întrebe alte persoane ori de câte ori trebuie să-i scrie. Este evident că domnul Y nu mai vrea să ştie nimic despre fericitul său rival: "Nicht gedacht soll seiner werden!" ("Să-l ştergem din memoria noastră!")

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am studiat angoasa nevrotică şi am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se ataşeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numeşte anxietatea de aşteptare, aşa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, aşa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuşi, putem găsi chiar şi aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârşit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoţeşte nevrozele grave.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sensul uitării de proiecte este neîndoielnic chiar şi pentru profani, veţi fi cu atât mai puţin surprinşi să constataţi că scriitorii utilizează acest act ratat în acelaşi scop. Aceia dintre dumneavoastră care au văzut sau au citit piesa "Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw îşi amintesc fără îndoială ultima scenă în care Cezar, pe punctul de a pleca, este obsedat de ideea unui proiect pe care îl concepuse, dar de care nu-şi mai putea aminti. Înţelegem în final că proiectul consta în a-şi lua adio de la Cleopatra. Prin acest mic artificiu scriitorul vrea să-i atribuie marelui Cezar o superioritate pe care el n-o avea şi pe care nici nu pretindea să o aibă. Din surse istorice puteţi afla că Cezar a adus-o pe Cleopatra la Roma şi că ea a rămas acolo cu micul ei Cezarin până la asasinarea împăratului, după care a fugit din oraş.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost invitat într-o zi de o familie tânără şi în cursul vizitei, proaspăta căsătorită mi-a povestit râzând că a doua zi după întoarcerea din călătoria de nuntă se dusese să-şi vadă o soră care nu era măritată, ca s-o ia, ca şi altădată, la cumpărături, soţul ei fiind ocupat cu afacerile sale. Deodată ea zări de cealaltă parte a străzii un domn şi puţin surprinsă, îi spuse surorii sale: "Ia uite, domnul L.", fără a-şi fi dat seama că domnul nu era altul decât bărbatul cu care se căsătorise în urmă cu câteva săptămâni. Povestirea mi-a lăsat o impresie penibilă, dar nu voiam să cred în concluzia care mi se părea că rezultă. Istorioara mi-a revenit în minte după scurgerea mai multor ani, când am aflat că, într-adevăr, căsătoria tinerilor mei a avut o încheiere dintre cele mai nefericite.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La începuturile tabu-ului încă nu exista o seapraţie între sacru şi necurat. Chiar de aceea lipsea îndeosebi orice noţiune care să poată fi luată vreodată în sensul opus. Animalul, omul, aşezarea umană atinse de tabu sunt demonice, nu sacre şi prin urmare, nici necurate în sensul căpătat mai târziu. Tocmai acestei semnificaţii de demonic, încă indiferentă, având o poziţie intermediară, cu care nu este permisă intrarea în contact, i se potriveşte mai bine termenul tabu, deoarece reliefează o caracteristică rămasă în cele din urmă pentru totdeauna comună sacrului şi necuratului: teama de a le atinge. Dar această suprapunere persistentă a unor caracteristici importante evidenţiază în acelaşi timp faptul că între cele două domenii a existat o concordanţă originară, care mai întâi s-a diferenţiat datorită unor condiţii noi şi care, în final, s-a dezvoltat în elemente contrare.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoanaliza mea este de fapt lucrul cel mai important de care dispun în prezent şi ea promite să capete pentru mine cea mai înaltă valoare, dacă e dusă la bun sfârşit... Nu e deloc un lucru uşor. Sinceritatea absolută cu tine însuţi e un bun exerciţiu. O singură idee cu valoare generală mi-a venit în minte. Am descoperit, chiar şi în cazul meu, (fenomenul) îndrăgostirii de propria mea mamă şi al geloziei faţă de propriul meu tată, iar acum îl consider un eveniment universal petrecut în prima copilărie, chiar dacă nu atât de devreme la copiii deveniţi isterici. - Asemănător inventării obârşiilor (legendele de familie) în paranoia - eroi, întemeietori de religii. Dacă-i aşa, putem înţelege puterea pe care o are asupra noastră Oedipus Rex, în pofida tuturor obiecţiilor pe care raţiunea le ridică împotriva presupoziţiilor destinului; şi putem înţelege de ce "drama destinului" era sortită să eşueze atât de lamentabil.

Sigmund Freud în scrisoare către Fliess (15 octombrie 1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!