Sigmund Freud despre zile

Odată cu naşterea spiritului ştiinţific toată această ingenioasă mitologie a fost devansată de psihologie şi, în zilele noastre toţi savanţii, cu excepţia unui mic număr, sunt de acord să atribuie visul activităţii psihice a însuşi celui care doarme.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa dintre psihicul normal şi cel numit bolnav este, pe de o parte, o delimitare convenţională şi pe de altă parte, atât de labilă, încât fiecare dintre noi o trece de mai multe ori în cursul unei singure zile.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cadrul actelor ratate, uitarea unor proiecte poate fi corelată, în general, cu acţiunea unui proces psihic contrar care se opune înfăptuirii lor. Este nu numai opinia psihanaliştilor, ci toată lumea este de aceeaşi părere. Este opinia la care fiecare aderă în viaţa de toate zilele, dar o neagă în teorie.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificarea este justificată când afectează doar verosimilitatea, dar nu când suprimă legătura cauzală; efectul dramatic nu ar fi fost diminuat dacă intervalul de timp în care se desfăşura acţiunea era nedeterminat, în loc de a fi limitat la câteva zile prin declaraţii exprese.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţial cuvintele făceau parte din magie şi încă în zilele noastre, cuvântul şi-a păstrat mult din puterea sa magică de odinioară. Deci, să nu căutăm să diminuăm valoarea pe care o poate prezenta utilizarea cuvintelor în psihoterapie şi să ne mulţumim să asistăm ca auditori la schimbul de cuvinte care are loc între psihanalist şi pacient.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că odată cu naşterea noastră şi evoluţia noastră ca fiinţe se naşte şi nevoia de a avea un totem. Poate din cauza mediului social în care trăim avem nevoie de suport psihic. Este religia - în zilele noastre ultimul refugiu? Pentru unii da, pentru unii nu, este ea un factor declanşator al actelor antisociale?

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Sergiu Cepleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hanibal a fost eroul ultimelor zile de şcoală. Am început să înţeleg pentru prima dată ceea ce însemna să aparţii unui rase străine. Figura unui general semitic îmi ridica şi mai sus nivelul de respect. În mintea mea tânără, Hanibal şi Roma simbolizau conflictul dintre tenacitatea evreiască şi organizarea Bisericii Catolice.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi cita un caz de uitare iterativă: E. Jones povesteşte că, din motive pe care le ignoră, lăsase odată pe biroul său, timp de câteva zile, o scrisoare pe care o redactase. Într-o zi s-a decis s-o expedieze, dar i-a fost returnată de "dead letter office" (serviciul de scrisori neexpediate), pentru că uitase să scrie adresa. Reparând această scăpare, a dus din nou scrisoarea la poştă, dar de data aceasta a pus-o netimbrată. Abia atunci a fost nevoit să-şi mărturisească faptul că, în fond, nu ţinea câtuşi de puţin să expedieze scrisoarea cu pricina.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulţumit pentru "atenţie" şi i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuşi. După vreo şase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult şi care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soţia mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soţia mea de a-şi dezvălui cele mai bune calităţi ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soţia mea şi plin de recunoştinţă faţă de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenţie definită, dar cu o siguranţă de somnambul, un anumit sertar şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!