Cântec
Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poți să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?
Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Și cum calcă pe pământ foșnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...
De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvață,
A ierta - doar de la zăpezi,
Și statornicia de la viață.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana
Fetele o strigă la poartă pe Ioana.
Prietenia lor are miros dulce
de floricele de porumb însiropate.
Ioana nu-i acasă.
Toate rămân așa cum sunt.
Vântul le smulge din păr pene de porumbel.
Trădarea se furișează
în ocheade către femei cochete.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În rău și-n bine
Ce să fie viața mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-nghețată-n vânt
și căzută pe pământ?
Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viața mea,
ai să vrei să uiți de ea,
nimic să nu-ți dea de veste
că am fost greșeala Ta;
căci - înaripat - și gândul
are un călău: cuvântul.
Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpușar pe sine,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Poem de dragoste
Valul dezgolește coaste aurii în soare
ciuta se mândrește cu zveltele-i picioare
bogat, părul se-nfoaie, fățiș flirtând cu vântul
și negru e ca noaptea, și greu precum e gândul
pielea-i trandafirie, sânii pietroși, de fată
în ochii cristalini luciri de lună joacă
dar când pieri-vor toate și simți că e târziu
tăcută veghe eu la tâmplă am să-ți fiu
să-ți luminez nesomnul viscolit de doruri
cu florile de gheață presate între geamuri
și atunci îți vei aduce aminte, dragul meu
cum peste toate acestea voi fi rămas doar eu
peste ani, peste oameni și peste destin
peste îmbrățisări scuturate - cupe de crin
peste trupuri cărnoase și dulci de femei
mirosind a livezi în floare, de meri
cu fructul necopt, cules prea din vreme
mușcat si-azvârlit într-o ladă de zestre
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zilele săptămânii
Luni:
frumosul zarzăr
nu poate dormi noaptea
de albeața florilor sale.
Marți:
patru vrăbii se ceartă
pe pervazul inimii mele.
Miercuri:
un pui de vânt îmi suflă în ochi,
aburindu-i și râzând de plăcere.
Joi:
un trandafir mă privește
și se miră că se vede pe sine.
Vineri:
câteva ciori bătrâne
clevetesc pe un gard despre mine.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât de ispititor ar fi să ascult nisipurile cântătoare sau stâncile din care ies șoapte misterioase, atunci când vântul bate într-o anumită direcție; oricât de minunat ar suna vocea lui Dumnezeu în foșnetul frunzelor sau oricât de ademenitor ar fi să deslușesc voința divină în mișcarea ramurilor; oricât de grăitoare mi s-ar părea trosnetele lucrurilor aruncate în foc și oricât de fascinant aș socoti zborul păsărilor, nu pot să văd în aceste manifestări naturale surse de oracole, ci doar mărturisiri necuvântătoare ale lui Dumnezeu despre prezența Sa în frumusețea lumii.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii fugiseră în mare, cu colacii în jurul brâielor, uitați de mamă și uitând de mamă. El a trebăluit un pic pe lângă cearșaf, apoi, fără să se dezbrace, a scos o carte și a început să citească, aparent detașat de femeia frumoasă de lângă el, de copii, de bucuria primitivă a acelei comuniuni cu marea și cu soarele, ce are puterea să netezească fiecare cută a sufletului, calcinând și spulberând îndoielile ca pe un pumn de cenușă. (Uneori, chiar îmi afund mâinile în nisip, cu impresia că răsfir printre degete nu grăunți minerali, ci temeri, prejudecăți, tristeți și taine - descojite din suflete, arse de soare, cernute de vânt și spălate de valuri - ale omenirii care s-a răstignit la țărmul mării.)
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Silvia Velea despre vânt, adresa este: