Citate despre Sisif și sărut
citate despre Sisif și sărut (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la Sisif și sărut, dar cu o relevanță mică.
Sisif pe orizontală
Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcușul ei să-mi dea sărut
Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpații-n brațe și pe scut
când merg spre fericire vai pe jos
Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc și fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară
Îmi place neamu-n care m-am născut
și dacă e nevoie o iau de la-nceput
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În locul acela
în locul acela
țigara îmi stătea de vorbă cu sărutul
ce mai faci? îi zicea din fumul de pe carnea ta,
eternitatea unei clipe-n zidiri de lene,
ceața de pe fruntea omului
și puțin din ochii lui Dumnezeu
tu ești un joint de femeie,
Amor îmi injectează lacrima
din drogul de trist
izgonit de pe cruce
exist într-un stih gunoier,
inserția fiindului
în poezia de ploaie cu piatră Sisif
țigara mi-a ajuns la filtru
prăjindu-ți sărutul
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ban lichid
demoni de apă intrau pe poarta privirii
plouă, umbra mi se pitise în carne
în toate-i zidire de tempu-al tristeții
zădărnicie oficiază Sisif
când lacrima e o piatră prăvălită din munții ochilor
a solidifica pe buze sărutul
vorba era o rană pe gură,
suiam în interior, pe dioptrii de sânge
miopia iubirii te chema alături
plouă,
mormintele mele cresc la rădăcini de eternitate
vis de raclă doarme-aeriform
în perna văzduhului nunții,
tu poți fi oricare dintre cele câteva femei ce mă divulgă,
fiecare-i mireasă, fiecare dumnezeie
a cărnii și duhului meu
într-o sacralitate umezită de timp
plouă, clipa e cocoașa întrebării
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Stix
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infirmitatea de a spune
în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
și îndemnând penița la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
și nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
și umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gnom la casa de piatră
când înțelesul suie-n întrebare
o taină noaptea de pe gând ridică
lumina îi străpunge-n stânci de frică
sisific înger ce-a uitat să zboare.
sărut pe guri, ospăț iubire mică
mister erai, cu miezul tot în floare
când meșteșugul de morminte doare
de liniște auzul de ne strică.
în putredul genunchi de temenele
spre-a ta icoană, coastă dintru om
clepsidra-i azi de timpuri să ne spele.
un sacru-mi dai pe-amorul policrom,
un ritual de învrăjbit inele
ci casa e de piatră-n strajă gnom...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corigent la poezie (cântec hain)
[sonetul a pierde... răbdarea]
șoptiri de-amor și măr ne beau din voce
și pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce
iar când îmi ești în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă
născuți și lutul neștiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
[...] Citește tot
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între buzele tale se ascunde viața mea
porțile Paradisului s-au surpat odată cu nașterea ta
și tăcerile tale erau ofranda oferită cuvântului
asemeni dervisului rătăcitor, pornisem în căutarea adevărului
fără să știu că adevărul mă aștepta într-un sărut
dar nimeni nu înțelege când ajunge în viață dacă nu este pălmuit
și dacă nu-și urlă durerea. să se știe, să se audă
trăiam fără să știu, muream fără să vreau, Sisif rostogolindu-și viața
și viața te căuta, așa cum curbele de nivel dau ocolind muntele fără să se cunoască
și a fost vremea poveștilor, momente de vrajă întretăiată, sacadată
și buzele tale se umpleau de Duhul Sfânt, cuvântul le despărțea așa cum despărțea ziua de noapte
și lucrarea se-împlinea, zidită din lumină, lacrimi și sudoare.
și era noapte sau poate zi, dar timpul se purta ciudat
încercând să treacă de Poarta Sărutului
copilul se vrea legănat iar și iar, susurul poveștilor își jelește sleirea
unda lacului se tulbură privind asfințitul
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din umbră
sub nemișcarea obiectului umbra îi aleargă împrejur
de fiecare dată când îți neclinteam sărutul
dragostea alerga împrejurul clipei
către ziuă îmi luam sărutul de acolo
să poți rosti,
în jurul vorbelor stingeai umbre
ochii cerului tău se mai umbreau cu puțin de ploaie
îți rostogoleam atunci în auz o umbră a pietrei de haz
eram un sisif negociindu-și prețul nimicului de iubire
amestecându-ni-se umbrele pietrelor noastre iubeam
iscălind tăcerea din crepuscul de noapte
într-o rouă atât de ciudată
că ne cădeau căciulile de pe cuget
în calea luminii obiectul naște întunericul minim
cum adus în calea ta mă nasc în iubire,
dragoste, umbră...
dimineață, ploaia ne plânge în ochi
și pe-afară
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Thor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amară doctorie
Ce amară doctorie, mi-ai luat sufletul să-l bei,
Ca o ultimă scrisoare a pierdutului acasă
Ai lăsat licoare-n cupă, gânduri cu miros de tei
Depărtări cu gust de fiere, zboruri frânte ce m-apasă!
Ți-au rămas săruturi tandre între buze ferecate,
Spre apus când le-ai dat drumul într-o taină au pătruns,
Le-aș fi îmbunat cu pâine și cu vinuri negustate
Ca o văduvă căzută lângă un mormânt ascuns.
Când în trup îmi va-nflori dor de legănate lanuri
Nu lăsa singurătatea să-mi fie secerător,
Chiar dacă-n oglindă par toamnă atârnând de ramuri,
Sufletul își cere dreptul limpezirii-ntr-un urcior.
Nu-ți voi da, însă, privirea, căci sub pleoape se mai zbate
Tremurând înfiorată o bucată de lumină,
Vrea-n înalturi să mai ducă precum un Sisif, în spate
Prăbușirile-nserării ce-o pândesc dintr-o ruină.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce să îmi amestec cafeaua
în diminețile post apocaliptice
când trezirile mi se sublimă
într-o tortură academică
de parcă dezlipirea zilnică de tine
cea din visele altor realități
pare ar fi un canon sisific
un fel de perpetuă rătăcire de sine?
tremurul minții mi se înghesuie
în degetele din ce în ce mai vinete
din ce în ce mai lungi
și brațele mi s-au lungit nefiresc
în căutarea ta
crengi au devenit târâte după cel
căruia arereori pot să-i mai spun "eu"
cu ce să-mi amestec singurătatea asta
vâscoasă ce-mi colorează sângele negru
cuburi de gheață mi-l face ori de câte ori
un gând rebel pleacă să te sărute
a bună dimineața?
uite
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet este și omul care privește răsăritul
poet este și omul care privește răsăritul
de parcă nu l-a mai văzut niciodată
chiar și gâdele are momente de poezie între două execuții
iar zeii nu visează niciodată păsări nenăscute
oricât zbor ar ascunde piatra lui sisif
nicio încercare de nemurire nu trece nepedepsită
și eu cânt rostogolind un torace de om de zăpadă
când a primăvară devreme când a doamne iartă-mă
sugrum o clipă și răstălmăcesc legea legilor nelegiuite
cu un vector de lumină obținut prin regula paralelogramului
de pe un plan mai tot timpul pregătit să-și caute înaltul
parcă doar gravitația este de vină pentru veșnica cădere
iar inerția fulgului topit de sărut nu se pierde în violet
doar așa
că nu are altceva mai bun de făcut
.............................................
cum necum hymalaia e rezultatul dorinței pământului de a atinge luna
iar fiecare stea căzătoare ar putea fi sfârșitul
dar noi visăm codrii de aramă și tinerețe fără bătrânețe
între două iubiri vinovate și o cană cu vin
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Sisif și sărut, adresa este: