Citate despre Soare și briză
citate despre Soare și briză (inclusiv în versuri).
La mare, la soare
Iz de alge, albatroși,
Valuri înspumate, fete,
Ce-s cu ochii după boși...
Briză, folk și multă sete!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoasa comedie este pentru cinematografie așa cum e briza pentru mare în zilele îmbrățișate de soare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Năduf
O piatră încinsă la soare,
La margini de drum emana
Și-o briză dansa ca o boare,
Prin ploaia ce nu contenea.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gogyohka
pe malul apei, în briza timidă
cu aripile albe
întinse spre soarele blând
execută câțiva pași de dans
două egrete elegante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kaliakra
Îți duhnea șoldul a iarbă
presărăm cu tălpi pe sare
pescăruși în mare grabă
ți-aduceau adânc din mare
fâșii lungi de briză deasă
la viori acordeoane
și din beciuri la răcoare
soare mult
și-n vis ninsoare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge la mormântul meu
Nu plânge la mormântul meu
Nu sunt aici, nu dorm mereu
Cu vânturile m-am unit
Un diamant am devenit.
Sunt soarele ce coace grâul
Sunt ploaia care umflă râul.
Când te trezești de dimineață
Sunt briza care te răsfață
Sunt păsările-n al lor zbor
Sunt strălucirea stelelor.
Nu plânge acuma la mormânt
Nu am murit, nu-s în pământ.
poezie de Mary Elizabeth Frye, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir Mary Elizabeth Frye Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir: Eu [...] | Citește tot comentariul
Toate vor fi-n regulă
Cum aș putea să nu fiu fericit când contemplu
cum se limpezește cerul dincolo de fereastră, departe,
iar mareea la reflux se reflectă pe tavan?
Va exista mereu cineva care moare, va exista moarte,
dar nu-i nevoie să discutăm despre asta acum.
Poeziile zboară din noi fără-a fi convinse sau îndemnate
și sursa lor este inima care stă pururi de veghe.
Soarele răsare-n pofida oricăror orizonturi întunecate,
iar orașele de departe sunt frumoase și strălucitoare.
Lenevesc în desfrâul razelor de soare fermecător,
Urmărind cum vin zorii, cum plutesc norii-n brize ușoare.
Toate vor fi-n regulă, la locul lor.
poezie de Derek Mahon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, adio! Țărmul meu natal...
Adio, adio! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
poezie de Lord Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și briză, dar cu o relevanță mică.
Scoici
călcam în apa
cu scoici pisate-n pulberi fine și tăioase
pe marginea lagunei
era cumplit de frig
abia se luminase
înfrigurați și uniformi
la capătul de dig
stau lamantinii triști
în cercuri joase
risipiți și filiformi
erau și ultimii licorni
un soare muribund
părea că urcă și coboară
în ritmul brizei
câteva ciconii
la fel de triste și de albe zboară
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară sublimă
Primăvara este anotimp sublim,
Adieri de vânt se-opresc în ramuri,
Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;
E concert în crâng, urechile ciulim...
Briza nopții încălzește țărmuri,
Călduroasele veșminte le-azvârlim,
De răceli rebele n-o să mai bolim,
Beți suntem de-a florilor parfumuri.
Iarna alungată-i de pe drumuri
De un soare cu vernale raze,
Dispărută-i pâcla cea de fumuri
Și grădinile sunt iarăși oaze.
Vara se coboară de pe steiuri,
Așteptată e c-avem temeiuri!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
August
Miroase a floarea soarelui incinsa
Galben si verde.
Picaturi calde din buzele norilor
Adierea brizei peste valurile
cu reflexe albastre
Scrasnetul scoicii strivite
sub talpile goale alergand
Ochii mei caprui capata
nuante de verde crud
si se cuibaresc in valuri.
Piersica zemoasa isi scurge nemurirea
pe la coltul buzelor mele.
Fosnet de padure toropita de caldura.
Izvorul nostru stropind pietrele
pe care vegetam in apus.
Parul meu cu reflexe rosiatice in soare
a capatat cateva fire argintii...
Copacii tremura de placerea frunzelor
picurand pe alei fosnitoare.
De abia astept sa ma plimb prin padure
[...] Citește tot
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brazi
viguroși împung cerul
și cerul sângerează
refuzat de trunchiul dur
cariul devorează
liniștea din inima mea
cântecul de greier
alungă soarele
cum briza mării
ceața dimineții
privat de lumină
închiriez rezerva
dinspre luminișul bunilor
și rostesc pentru întâia oară
ultimul cuvânt
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jelește ascuns,
sfâșietor,
într-un golf neștiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineață de dragoste,
ține ostatică cenușa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrățișează în alint,
mătasea-i îți alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samuel Gardner
Eu care aveam în grijă sera,
Iubitor de copaci și de flori,
Am privit adesea, în viață fiind, ulmul umbros,
Măsurându-i cu ochii coroana generoasă
Și ascultând voioșia frunzelor
Care, cu tremur, se strigau unele de altele
În tandre șoapte eoliene.
Rădăcinile îi crescuseră atât de larg și de adânc
Încât solul dealului nu-i putea refuza nimic
Din comorilor sale, îmbogățite de ploi
Și încălzite de soare;
Dimpotrivă, le ceda cu totul rădăcinilor viguroase,
De unde, în vârtej, erau atrase către trunchi
Și apoi de ramuri, intrând în frunze,
Pentru ca de acolo briza să prindă viață și să cânte.
Acum eu, locuitor în pământ, pot să văd
Că ramurile unui copac
Nu sunt mai mari decât rădăcinile sale.
Și atunci, cum sufletul unui om
Să fie mai mare decât viața pe care a trăit-o?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
[...] Citește tot
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și briză, adresa este: