Citate despre Soare și bumbac
citate despre Soare și bumbac (inclusiv în versuri).
Vând pisici
Pisici strălucind de rășină de brad
încuiate in cochillii de melc la umbră de vânt
Sunt trei bucăți de bumbac care nu se spală
decât cu idei de prosop înmuiat în soare lichid
Vând pisici cu grai de alun,
cu bețișoare parfumate în culcușul lor
dăruite de gheișe.
Se ghemuiesc în pahar de cer
și mă privesc cu reproș și cer mângâiere
le vând și cer pe ele iubire adevărată
fiindcă știu că
nimeni nu mi le-ar putea cumpăra vreodată.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și bumbac, dar cu o relevanță mică.
Vigonie
Într-o zi, într-o dorință, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peșteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-și desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia înghețată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanță
Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii șoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârșit ultima treaptă
Când din gânduri zdrențuite, incurcate-n fir din stele
Te-ai țesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.
poezie de Ștefăniță Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața butoiului cu vin
Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petală miriade.
Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.
Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambiguitate
cu figura ta în ochi
stam lungit
pe pat de cridă,
descântându-ți de deochi
cu tămâia din firidă.
printre fulgi albi
de bumbac
ți-a venit iarna de hac
și ningea, măre, ningea,
ca-n vremea lui Caragea.
nu mai știu de era iarnă
pe sub cetinii-nverziți,
ne-mbătasem la povarnă,
descântecul se lipise de noi
și lunecam simultan
printre soare, ninsoare și ploi...
lunecau pe secunde
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea iei
Mă așez la capătul de sus al lumii,
prin mine, trec păsări ca prin nimic.
Pauză de mine însămi,
Cu versuri albe
Cu rostul de a mă înveșmânta
În ia în care trăiesc femeile vechi,
Care, îngropate sub realitatea
morții lor concrete,
cresc în continuare în mine.
Am în mine
toate aceste morminte vii,
de femei
Cu ochii aplecați înspre soare.
Unele... s-au prăpăstiit în zări înstelate,
Altele.... s-au îndepărtat de lumea aceasta
Doar cu mintea,
Dar au crescut, în ele, din ele.
Aceste rădăcini
Cu mirosul infinitului.
[...] Citește tot
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu acte în regulă
îmi pun botnița antibârfă
tu pe cea antigargară
și ieșim să plimbăm fiecare câinele din noi
(niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă
e momentul să zburde)
pocnesc muguri pe ram
sau oasele mele se socotesc între ele
merg în fața ta la distanță distinctă
nu părem a avea în comun frământări
de noapte
umblăm cu privirea foarfecă
tăiem singurătatea încă unei zile în fâșii biodegradabile
sufletul radiază temeri
linii magnetice în plină criză
ocolim câteva cântece ale unei păsări
sincopat o ploaie de grâu primenește piațeta
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni de toamnă
Era un liliac ciudat, se pare,
Departe de drumeaguri și poteci,
Ferit de vreo privire, sau de soare,
Lovit ades de-ale catalpei teci.
În primăvară a-nflorit devreme
S-a bucurat un timp chiar de belșug
De raze, apă... n-a avut probleme,
Iar noaptea adormea ușor, sub crug.
Cu florile prin jur împrăștiate,
Părea că e un Rai, un Paradis,
Departe de cărările umblate,
Văzute doar de muze, sau în vis.
În vremea cea toridă de-astă vară
Nu s-a mai bucurat, și-a suferit,
Căci frunzele ce-au început s-apară,
Creșteau și peste el și l-au umbrit.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un voiaj de neuitat
Sirena răgușită sună
Și-și ia adio de la mal
Iubita flutura cu-o mână
Înlăcrimatul ei voal
Și degetele-i subțirele
Încet pe buze apăsa
În multe rânduri de bezele
Ca semn că nu mă va uita
E-o hărmalie-așa pestriță
Printre hamali un călător
Boscorodește că e criță
Și s-ar vrea singur pe vapor
Încep să mă-negresc la soare
Și leneș zac într-un hamac
De cald orice dorință moare
În fum de opiu și tabac
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedagogie
mi-am lipit guma de mestecat de televizor
după ce-am molfăit-o o zi întreagă de plictiseală;
am mâncat semințe cu un leu & mi-am aruncat cojile
în hard disck, apoi mi-am băgat degetele în priză
să-mi scuture un pic neuronii care s-au atrofiat
în creierul plin de pedagogie modernă
închid ochii numai așa de fandoseală
& recit o strofă din vintilă ivănceanu
să țin frâu buldozerului ce-mi zguduie casa din temelii:
"Din al tău pântec, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:
Mate de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!"
ard o cârpă chinezească în bucătărie să alung țânțarii academicieni
ce ronțăiau meditativ bumbacul din perdeaua de la geamul
uns cu margarină vegetală
alerg în jurul unei oale cu supă de morcovi
precum un băștinaș african ce a prins o antilopă
sparg becul & cad în întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fecioara din râu
firul ierbii s-a aplecat sub talpa fină a fecioarei
pantofii stăteau abandonați pe marginea drumului pavat cu pietre
rochia-i de dantelă albă se-mbrățișa cu floarea câmpului
pășea ușor legănându-și coapsele dezvelite
două sfârcuri ce semânau cu bumbii paltonului meu ferecau templul nepângărit de poftele lumești
umbra-i de fluture o urmărea credincioasă până la albia râului
universul dorea s-o pătrundă-n adâncurile ei
s-a contopit cu apa ce s-a-nfruptat din trupul ei zvelt
ca o lebădă-și unduia silueta prin valurile tremurânde
spălându-și părul părea înghițită de ape
se ridica zâmbind cu pleoapele ude
îngenunchea razele în ochii ei verzi
sudori mi-au pătruns prin pielea încinsă de soare
știa că o privesc năucit certându-mi ființa că nu s-a născut apă
s-o mângâie
să-și plimbe valurile dorințelor pe sânii ei mici
și-a scuturat stropii din plete căutându-și rochia-n iarbă
apoi am văzut cum iarba s-a aplecat în fața pasului ei
ea nu știa că eu m-aș face iarbă
m-aș face in sau fir de bumbac să pot să-i îmbrac sânii și coapsele-i fine
[...] Citește tot
poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estul extrem, Vestul extrem ( poem-vis istoric )
La o altitudine de 12 000 de metri
la 870 de mile pe oră
cu vânt din față de 40 km/h
în patru ore depășesc podul de gheață,
lacurile albe, pădurile,
tundra
acolo
unde și ei au traversat
de-a lungul miilor de ani
acum cam douăzeci și șase de mii ani
( în era glaciației Würm )
bărbați
femei
copii mici
femei bătrâne, bărbați
care au descoperit lumea nouă
Primăvara
când piciorul cocoșului înflorea
și când tufișurile erau pline cu afine
ei reluau expedițiile lor în direcția
[...] Citește tot
poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și bumbac, adresa este: