Soare şi cereale

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.

Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Şi peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Corbii nu strâng în grânare,
Crinii nu privesc spre ei
Şi nimic din ce-i sub soare
Nu denotă frământare
Decât tu care nu vrei
Să priveşti cu ochii tăi
La Dumnezeul tău mare!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit secerătoarea.

Duduie voinic tractorul
Care-o trage după el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.

Strânşi la brâu şi aurii,
Snopi culcaţi se-aliniază,
Parcă-ar fi nişte copii
Care dorm după amiază.

poezie pentru copii de Demostrene Botez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

cosaşi de grâne –
pelerina de soare
pe umerii laţi

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocârliile,
Suliţele soarelui -
Cuib în lan de grâu.

haiku de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

veselie-n câmp –
lanul auriu de grâu
zâmbind la soare

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe câmpul întins
aur sclipind în soare –
lanul de grâne

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare la chindii.
Maci în grâu învălurat –
În văpăi lanul.

haiku de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

câmpii întinse –
floarea soarelui zâmbind
spre vecinul grâu

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum soarele, viaţa îşi răspândeşte lumina pretutindeni. Şi când ne naştem, vrem totul în acelaşi timp, fără să stăpânim energia care ne este dată. Dar, dacă avem nevoie de foc, trebuie să facem în aşa fel ca razele soarelui să se îndrepte toate în acelaşi loc. Iar marea taină pe care Energia Divină a dezvăluit-o lumii a fost focul. Nu numai cel în stare să încălzească, ci cel care transformă grâul în pâine.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Voinţă - calea vieţii"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceriş

O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă
Iluminând belşugul de recolta
Şi poleind ţinutul secerat.

Apoi, când soarele s-a scuturat
în desfrunzire de vâlvoare-nvolta,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaş cuptor înflăcărat.

Simţeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbatatoare laolaltă.

Ieşea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul Pământului

Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spaţiul fix în care se mişcă totul.

Soarele nu răsare,
Nu ştie să răsară.
Pământul ştie să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolţirii universului.

Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creştetul său,
Şi-n zori

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii mei din pământ

Prietenii mei din pământ
Aşteaptă întâia zăpadă,
Atunci le va da Duhul Sfânt
Puterea să iasă, să vadă.

Ca grâul ei vor încolţi
Ca iarba vor râde la soare
Şi trîmbiţa-n cer va vesti,
La toţi, Învierea cea mare.

Acum e nevoie de ei
Acum să le cerem dovada,
Uşori sunt, şi-atâta de grei
Pe cai nărăvaşi ca zăpada.

...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

LII

Soarele dragostei mele trece furiş
pe după dealuri, ca un oştean
nedeprins cu muncile câmpului
şi plecat de dimineaţa în grâu
să se culce. Creşti, pădure tânără,
creşti şi nu te gândi la mine,
la lălpile mele moi care vin înspre
tine, la somnul meu vegheat galeş
de un sobor de bursuci, la mâinile mele
reci, lunecând ca două pâraie
din umăr spre tâmple, creşti
pădure tânără, creşti şi potriveşte-ţi
lăstarii la soare şi arborii veştezi
lângă furtună, creşti şi nu
te uita la mine, nu-s decât
o pasăre, cu o altă pasăre în inimă,
lunecând în derivă, creşti pădure tânără,
şi sună din salbele toamnei
pe trunchiuri de ploi rânduite în stivă.

poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietroaiele astea din jur arată cu vârf şi-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic rugineşte, şi rugina lui cade pe noi de ne-ncălzeşte. Noi o strângem în cearşafuri, umplem cu ele câmpul şi facem să crească mai repede grâul şi porumbul.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca nişte lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste.

În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii îşi întorseseră capetele spre mine,
arborii toţi se răsuceau
izbiţi de crivăţe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la peşti
şi stelele iluminau
cu păsări cereşti.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu şi porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
şi cuvântul fără de înţeles.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!