Citate despre Soare și cucuvele
citate despre Soare și cucuvele (inclusiv în versuri).
Apus de soare
Pe cumpăna fântânii
Stă o cucuvea
haiku de Mihail Mataringa (3 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi albaștri
Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.
Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.
Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.
Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.
O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și cucuvele, dar cu o relevanță mică.
Vae soli
Te voi astepta, intr-o zi, sau intr-o noapte oarecare
Pentru ca sa vad daca mai pot sa am o preocupare,
Voi trece iar pe langa ape, si-n unda lor voi aparea,
Voi sta pe langa vreo ruina, va plange iar o cucuvea;
Pe urma, nu va mai fi timp voi fi uitatul muncitor;
Va fi si pentru mine lumea un fenomen intamplator
Despre iubire, cateodata, poate intr-o carte voi gasi,
Poate-n oglinda vreo albina compatimind se va lovi-
Plangand in zori cu fata in soare ma voi simti fara de rost,
Ma voi gandi la toata jalea poetilor care au fost
Un corb va trece peste casa si iarba ma va ingheta,
Orasul, prin ninsoare, noaptea, din pianole va canta,
Sau toamna goala va dansa cu plete de grau si de vin
Astfel ca nu vor mai putea sa ne-ntreaca acei care vin...
poezie celebră de George Bacovia din volumul: Revista critică, București, iunie 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solus ero
Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele
Să luminezi în noaptea singurătății mele,
Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă;
Din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.
Păcătuiește raza curată, viorie,
Când se oprește-n drumu-i pe-o strașină pustie,
Înveșmântând cu picuri din sfânta ei văpaie
O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie.
Vezi, zboar-atâția fluturi în necuprinsul firii,
Și strălucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii.
În calea ta senină, spre ei îndreaptă-ți zborul
Căci lor te dete-n gându-i de-viață-dătătorul,
Tu, preacurată rază, ce-ai rătăcit din stele,
Să luminezi o clipă singurătății mele.
Eu port în mine noaptea, și-n bezna ei adâncă
Mi-e sufletul un vultur înlănțuit de-o stâncă;
Ar vrea adâncul bolții cu zboru-i să-ntretaie,
Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de văpaie,
Să-și scalde ochii tulburi în râuri largi de stele...
Dar aspra țintuire a lanțurilor grele
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din revista "Luceafărul" (1 septembrie 1904)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leoaica solară
Răsare-mi ziua cu roua sărutului
Imbietoare cafea de buze trezind inima,
Sălbăticindu-mi vinele haitelor de lei
Asmuțindu-i hienelor gânduri
Sfâșietoare secundelor ingenuchiate
Amintirilor clepsidrate nocturn
Insomniace cucuvele umbrind visele
Inoroage flăcări arzătoare suflări
Extazice secunde fără ore, zile
Zorilor clipiți-n genele cerului de iriși
Divină priveliște cristalină
Sub bucle, mătasea paradisului
Găsit-n tocul prelungirea piciorului fin
Auzit pe asfaltul așteptării meditate
Băncilor impregnate cu miros trandafiriu
Răsfirat zărilor de pielea diafană
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de frig...
Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oțel.
Copacii tremură și se închină
La zeii lor din coajă și rășină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morții din morminte.
Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.
Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjește la bătrâna cucuvea.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie matinal
se ridică de pe lume ceața
încet se zăresc toate lucrurile neobservate
tăcerea cu zorzoanele ei se aude strident
îmi pune astupușuri de octombrie
în depărtări
o cucuvea de mașină ronțăie iarba stricând absurdul dimineții
zgomotele ies pe ușă în turmă
să nu mai spui că ești singur
sângele precis începe să-ți scrie faptele cu ochii închiși
te mână și te tachinează zîmbește iubește trăiește
cu niște ciocănele de pian îți bate în inimă întâmplarea
năluci umbrele răzlețite pier după bumbi de lumină parcă soarele iese la stropit
îmi decupez gândurile și le lipesc pe mobila veche
fiecare abțibild îmi amintește de tine
abia acum zâmbetul îmi ridică la colțuri buzele
deși afară este confuz cu tine tot ce e întors primește chip de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgia pariziană sau Parisul se umple din nou
Fricoșilor, priviți-o! În gări vă revărsați!
Cu-ai săi bojoci de flăcări, slăvitul soare zvântă
Aceste bulevarde. Barbarii-s alungați.
Apusul vă arată din nou cetatea-i sfântă!
Hai, nu vă temeți, focul năprasnic va fi stins!
Poftim pe bulevarde, poftim pe cheiuri, iată
Și casele-ncadrate de-azurul pur, aprins
Într-un amurg, de ploaia obuzelor, roșcată.
Palatele defuncte, în scânduri le-nveliți!
Vă-mprospătează ochii a vremii vechi lumină.
Trec târfele pe stradă, în roșu-alai, priviți!
Fiți veseli și petreceți, curaju-o să vă vină!
Cățele-nfierbântate, cu cataplasme-n dinți!
Vă cheamă-aceste case de aur! Dați năvală!
Mâncați! Aceasta-i noaptea plăcerilor fierbinți,
Ce-a coborât în stradă. Bețivi cu burta goală,
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud (mai 1871), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...
Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "
Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai iubito-n Carul Mare
Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.
Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.
Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare
Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și cucuvele, adresa este: