Soare şi hibernare

Sămânţa Vieţii Creatorul a semănat-o pretutindeni, în fiecare prăfuleţ din Univers. Ea hibernează, iar când apar condiţii, răsare, spre Soare, spre Lumină, dă Viaţă altor seminţe, care şi ele la rândul lor vor da rod în Viitor, transmiţând ştafeta altor generaţii...

Mihai Cucereavii (5 aprilie 2012)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea de Dragobete (sonet iubirii legendare)

FERICIREA DE DRAGOBETE
(sonet iubirii legendare)

De Dragobete m-am împrietenit
Cu fericirea, pe-o rază de Soare,
Ce îşi stingea iubirea în izvoare,
Să-şi aline dor de codrul înverzit.

Din raza lui am primit sărutare,
Să-i simt tandreţea, când m-a ademenit
Cu dorul de Năvalnic înmugurit
În ghioceii treziţi din hibernare.

Îmbrăţişaţi am alergat prin iarbă
Şi ne-am prins cu Primăvara în horă,
Cu ochi de timp, legenda să ne soarbă.

Ne-am ascuns iubirea în metaforă,
Cu harul clipei de dragoste oarbă,
În amor legendar a fi martoră.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara azi e tristă

N-a mai plouat de mult aşa
Iar vântul se-nteţeşte!
Ce liniştea ne prevestea
Azi chiar se împlineşte.

Se-adună chiciura pe ram
Copacii par de gheaţă,
Iar primăvara ce-o doream
Lipsită-i de verdeaţă.

Şi gazele au amorţit
Din nou în hibernare,
O zi sau două s-au minţit
Cu razele de soare.

Primăvara azi e tristă
Varsă lacrimi la fereastră,
"Te credeam mai optimistă!"
I-au zis florile din glastră

poezie de Nicolae Panait Nicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselie primăvară

După lunga hibernare
Apar primii ghiocei
Faţa aurie lucitoare
Împrăştie norii grei

Soarele iese din mare
Razele-i toate gălbui
Sărută stropii de sare
Cer turcoaz albăstrui

Simfonia primaverii
Cu parfum îmbietor
Aprinde lumina serii
Timpul e inventator

Roşul iubirii din lalele
Fluturii învie zboară
Narcise albe la soare
Veselie primăvară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar a venit toamna

Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-ameţeşte,
Ne-aminteşte de nevoi
Şi că totul se plăteşte!

Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Şi ne-mproaşcă cu noroi
Pe gânduri şi pe picioare...

Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriţi inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Şi de frunze şi de păsări!

Toamna-are pică pe noi
Că e singură şi tristă,
Nu ştie pasul în doi:
Plânge şi n-are batistă!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernare

Pe drumul iernii, dezgheţat de paşi,
mă târâi, trist şi obosit, în gloată
şi-mi strâng la piept mantaua de ocnaş
să-mi apăr focul inimii de zloată.

Sub zare trupul s-a făcut covrig
iar în adâncul cărnii vlăguite,
în loc de nervi coboară şerpi de frig,
în loc de oase urcă stalagmite.

Pe cuşmă ninge vânăt şi tăcut,
zăpezi topite mi se scurg pe piele,
bocancii, rupţi în părţi, s-au desfăcut
şi colcăie mocirla prin obiele.

Sudorile pe trup mi s-au lipit,
cămaşa – scoarţă – s-a muiat în spate.
în fiecare muşchi câte-un cuţit
aduce-o veste vieţii-njunghiate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Desenam alt soare peste soare
din deget în contur de cheia sol
pe linia vieţii
spre spânzurătoare
îi dirijam mişcările în gol
Iar lângă mine un munte de chitare
din coarde scufundate în alcool
scoteau dintr-o mahmură hibernare
marmotele-nvelite-n staniol...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de mic mi-au plăcut soarele
lumina tăioasă şi umbrele nete pe asfalt
deşi sînt mort după bacovia

noaptea doar hibernez cu ochii larg deschişi
cu toate că a hiberna
nu aduce vreo iarnă
ci doar răcirea trupului meu
şi mă lipesc de somnul tău brusc
să-ţi simt curgerea sîngelui prin tălpi
şi-a durerii prin oase

te trezeşti şi mă întrebi de ce te iubesc
iar eu
decupez flori incerte din aerul camerei
să-ţi pun împrejuru-ţi
ca să nu mai tresari
ca şi cum te-ar înjunghia visele

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând între nămeţi de zăpadă

Din somn m-am deşteptat în umbra blândă
a dimineţii ce se naşte peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din ţurţuri boabe de cristal.

E semn că soarele goneşte norii
ce m-au ţinut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineaţa ce se scaldă în extaz.

E prima zi a primăverii
înfăşurată în văl albastru, nesfârşit,
în ciripit de rândunele pe sub streşini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeţi de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.

E prima zi de zăpadă topită
ce se contopeşte în râu cântător,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Râureşte vremea fără de tăgadă
Peste natura ieşită din hibernare
Ce, după armistiţiul de zăpadă,
Se pregăteşte iar de sărbătoare.

Soldaţii iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieşită din hibernare.

Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea şi speranţa iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunţile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,

Căci vremea râureşte fărꞌ de tăgadă!

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrajul revederii

O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărţirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea pe-o umbră de sărut.

Dorinţe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorţii nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranţa rămasă agăţată
pe clipa aşteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.

Şi parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul revederii

O nouă primăvară
ajunge la fereastră
cu ode de-nviere
în glasul fermecat
al păsării măiestre
trezită sus pe creastă
când soarele răsare
pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide
o poartă zăvorâtă
în clipa despărţirii,
c-un zâmbet convolut,
la început de vară
când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea
pe-o margine de lut.

Dorinţe arzătoare
în cuget dau năvală
cu amintiri rebele

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureşri, 2019 (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâta primăvară

În lumina dimineţii, soarele şi-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubeşte;
Şi cu raze de speranţe, a rugat până şi luna
Să-şi întârzie venirea, până somnul... se iveşte.

Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorţite
Şi tristeţile ivite în culori de gheaţă sumbre.

A-nflorit până şi cerul de atâta primăvară
În culori de liliac şi magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.

poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul revederii

O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiestre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă,
în clipa despărţirii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea pe-o margine de lut.

Dorinţe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorţii nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranţa rămasă agăţată
pe clipa aşteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajul revederii, în timp necunoscut.

Şi parcă deodată văd chipul tău în zare
prin razele de soare, venind dinspre apus,

[...] Citeşte tot

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e iarnă

Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Şi inima-mi s-a pus pe hibernat.

Mi se va face foarte frig
Şi gânduri-fulgi s-or cerne îngheţaţi
Din toţi rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrăţişaţi!

Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neşters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Şi tânguit s-o naşte orice vers.

Vor îngheţa păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind minţita primăvară!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e iarnă

Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Şi inima-mi s-a pus pe hibernat.

Mi se va face foarte frig
Şi gânduri-fulgi s-or cerne îngheţaţi
Din toţi rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrăţişaţi!

Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neşters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Şi tânguit s-o naşte orice vers.

Vor îngheţa păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind minţita primăvară!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţia Sfinţilor 40 de Mucenici

TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI

Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.

Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.

În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.

Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Volumul "Tradiţii creştine şi ritualuri populare româneşti", (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara a uitat să plece...

Este vară-n ruginia toamnă ce-şi aşteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-şi cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul şi-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.

Stau copacii în dilemă şi nu ştiu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliţi de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.

Flori de câmp îşi dau din coate, se trezesc din hibernare
Şi privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-şi pune fracul violet şi fraţii-şi cheamă,
Macii vitregiţi de floare, împletesc din zori năframă.

Vara a uitat să plece şi aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna ta eu nu mă vreau

Când arunci cu flori de gheaţă, peste primăvara-mi verde
Plânge floarea de durere şi pe frunte am zăpezi;
Pui povară grea pe umeri şi de iarnă nu mă vezi,
Troienită de-a ta lume-n care dragostea se pierde.

În chilia ta nu-i soare şi luminii-i este teamă
Să se-aşeze pe icoane îngropate-n hibernări;
Bate ruga pe la geamuri, tu aştepţi alţi vestitori
Nu auzi, nu vezi cum viaţa în vâltoarea ei te cheamă.

Cine-ţi otrăveşte visul, cine nopţile-ţi umbreşte
Când, pe cer, atâtea stele se îmbracă-n simfonii?
A-nflorit şi iasomia şi exultă-n reverii,
Dar în tine, doar amurgul, o escală îşi găseşte.

Eu, nu-mi dau poemu-n floare pe tăcerea-ţi maladivă
Doar ce-am început să caut în miresmele de nard
Paşii rătăciţi în ceaţă, şi acum, în mine, ard
Ca o flacără albastră cu speranţa mea, tardivă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există scuză-n lume...

Frumuseţea n-are margini când în suflet soare este,
Când, expus absurdităţii, printre semeni, nu pici teste
Şi, în loc să adânceşti golu'-n tine şi în lume,
Tu, din viaţă, prin iubire, reuşeşti să-ţi faci un nume.

Ăsta-i drumul care duce spre lumina dezrobirii,
Singurul care te-ntoarce de pe calea rătăcirii:
Bunătatea, simplitatea, dragostea, credinţa, zelul
De-a te rupe din mulţime, nemuririi-ai urma ţelul.

Restul sunt doar aparenţe, amăgiri alambicate
Şi făcute să îi pună sufletului beţe-n roate.
Nu-i nici pe departe viaţa cum o vede omul care,
S-a lăsat pradă ispitei de-a trăi în hibernare.

Nimic nu-i ceea ce pare, din câte vânează gloata.
Răul e hrănit de om, nu este de vină soarta.
Nu există scuză-n lume pentru ce e rău sau bine.
De noi toţi depind acestea. Şi de mine, şi de tine.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!