Citate despre Soare și insule
citate despre Soare și insule (inclusiv în versuri).
Fernando de Noronha*
Lâncezeam pe covertă; fierbinte și-alb, soarele
Fermeca hula trândavă cu ochiul lui hipnotic;
Și, clar, înaintea noastră,-n prova-tribord
S-a ivit deodată stânca ta, turn gotic.
* Fernando de Noronha - arhipelag de 21 insule și insulițe în Oceanul Atlantic, la cca 190 mile marine de coasta Braziliei
poezie de Lincoln Colcord, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Sistemul Solar
- Sistemul Solar este o insulă minusculă de activitate într-un ocean pustiu.
definiție de Paul Davies în Ultimele trei minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde volbura întunecată se cuibărește în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranță, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.
Și mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...
și pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,
și floarea vibrează în aripile albinelor...
și încă o iarnă din trupul tău a ieșit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.
Te trezești strigat să-ți continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum exotic
În calde seri de toamnă, când sorb cu-nfiorare
Din sânu-ți cald parfumul, cu pleoapele închise,
Se desfășoară-n visu-mi un țărm făr' de abise,
Ce monoton sclipește sub revărsări de soare.
O insulă pe valuri molatice mi-apare
Cu fructe dulci și plante cu flori în veci deschise,
Bărbați subțiri, puternici, femei cu ochi de vise,
În cari străluminează sincerități bizare.
Parfumul ființei tale m-avântă-n țări vrăjite,
Pe-un port plin de catarguri și pânze obosite
De-a valurilor goană, din larg în largul zării,
Pe când respir miresme de verde tamarind
Ce se-mpletesc cu cântul luntrașilor și-al mării
Și sufletu-mi mireasma și cântul mi-l cuprind.
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasa floare
« Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare? »
O întrebă în șoapte într-o zi.
« Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi »
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și sufletul
Și sufletul
când vrei să-l cunoști
trebuie să privești
în alt suflet.
Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă.
Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț,
aveau comportarea copacilor și a valurilor
care acceptă vântul și ploaia
acceptă noaptea și soarele
fără să se preschimbe în schimbare.
Erau băieți buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecați,
respirând ritmic
și sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecați
trecând pe lângă insula de cactuși, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauți (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De de mii de ani oamenii au fost oprimați - așa cum unii dintre noi încă mai sunt - prin noțiunea că universul este o marionetă ale cărei sfori sunt trase de un zeu sau de mai mulți zei, nevăzuți și enigmatici. Apoi, în urmă cu 2500 ani, a existat o trezire glorioasă în Ionia - pe Samos și pe celelalte colonii grecești din apropiere, care s-a extins printre insulele și brațele aglomeratei mări Egee de Est. Dintr-o dată existau oameni care credeau că totul a fost făcut din atomi; că ființele umane și celelalte animale au apărut din forme mai simple; că bolile nu erau provocate de demoni sau zei; că Pământul era doar o planetă care se învârte în jurul Soarelui. Și că stelele erau foarte departe.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: "Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus."
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară pe Golful Bothniei
Plutind în lumină, orizontul răcoros al Bothniei
alunecă în neantul alb al serii
unde fiecare stea pălește pe țesătura dezolantă a bolții cerești,
iar înserarea preia stăpânirea de la soarele ascuns vederii.
OSAKA MARU din îndepărtatul Nagasaki
se îndreaptă spre nord, spre fabricile de cherestea din Umeå,
remorcând, fără lumini la catarg, suflete bushido mirate
în luciul de fuioare-al verii.
Asemeni lor, au cutreierat și alți marinari;
și-au întrebat într-o sută de graiuri: de ce
sunt nopțile de iunie atât de albe pe valurile Bothniei?
NB.
În limba japoneză MARU înseamnă cerc; dar are și semnificația de reapariție, de repetare a unui ciclu etern. Cuvântul este adăugat numelui navelor maritime comerciale ca măsură de protecție asiguratorie că nava se va întoarce teafără acasă din voiaje. Acest nume nu se acordă navelor militare, ele purtând nume de munți, fenomene naturale, animale, insule, etc.
poezie clasică de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pe o insula
nu am timp să semnez cerul
oceanul e prea aproape...
nori nu mai sunt
pentru ziua ce vine
cu lacrimi să plângă
de acolo de sus
cum oare să mă culeg
dacă soarele apune
într-un nor de lumină
asta mi-e insula.
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Nu mă văd murind pe o insulă pustie fără hârtie și-un stilou,
fiindcă aș scrie pe pământ cu arătătorul drept al sufletului
și de citit, m-ar citi soarele, luna, stelele...
iar ploaia nu ar fi decât un pretext să continui să scriu.
poezie de Livia Frunză (16 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă floare
"Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare?"
O întrebă în șoapte într-o zi.
"Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare care-o fi."
Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.
Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.
Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolăciți de flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem de dimineață
Lumea
este creată
în fiecare dimineață.
Sub săgețile
portocalii ale soarelui
grămezile
de cenușă-ale nopții
redevin iarăși frunze
și se prind de ramurile-înalte- - -
și iazurile apar
ca niște haine negre
pe care sunt pictate insulele
de nuferi ai verii.
Dacă este în natura ta
să fii vesel,
vei înota departe-n lungul unor siaje catifelate
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În caz de subestimare, și călătoriile exotice reprezintă o formă de răzbunare la mare căutare și depărtare ce intră la categoria de lux, mai costisitoare, pe insule sărutate de soare și înconjurate de ape turcoaz de-a dreptul fermecătoare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
îndrăgostiții pe apă
o acoperă cu săruturi
pasiuni stârnite din nimic
greșeli făcute de inima
păcătoasă învață să meargă
pe apă cu genunchii în soarele
sărit în piept
se iubesc pe valuri
mângâiați de vânt
îndreptându-se spre insula
pasiunilor ultrasecrete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și insule, dar cu o relevanță mică.
Caravanserai
Am traversat nisipurile
prin oaze mi-am așternut poemele și iubirile
prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule
Eu nu călătoresc prin lumea asta
ci prin constelații divine
mi-am petrecut ultimele vieți
iubindu-mă cu duhurile nisipurilor
lăsându-mi sângele prin temple de aur
colecționând idoli, înălțând castele
să-mi adăpostesc propriile vise
Deasupra mea bântuie amorurile
cu aripi de ulii
prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie
trupul meu e o adevărată Agora
unde prinții poposesc la lăsarea serii
și mai pun câte-o cărămidă
pe Altarul Soarelui
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (30 septembrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Căpitanul optimist
Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneț și de gașcă,
Glumeț și fercheș, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceașcă.
Habar n-are de navigație și se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi și-i apă sub chilă."
Distrat, se-apropie de-o insulă și nava aproape eșuează
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună și lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminați de soare și de lună!"
Vijelia l-a aruncat spre răsărit și vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcție ar fi călătorit, el era vesel și fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu și-a pierdut voioșia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"
Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli și tropice
Și-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigație, "Cum n-am șanse și mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"
poezie de Amos Russel Welles, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și insule, adresa este: