Soare şi metrologie

Univers

În ţipătul răsărit precum soarele
trei kilograme de viaţă
şi o jumătate de metru speranţă
fiica
este acum
tot universul nostru

poezie de Antonina Sebesta, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Betelgeuse este un soare care a ajuns la perioada lui de răcire şi în el predomină oxidul de carbon. Spectroscopul arată că această stea se depărtează de noi cu 35 de kilometri pe secundă.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirius are un mic însoţitor ce nu se vede decât cu lunetele mari, la o depărtare ca aceea a planetei Uranus de Soare, adică la vreo 2800 milioane de kilometri. La început se credea că acel însoţitor nu e decât o planetă care primeşte şi reflectă lumina soarelui Sirius; azi însă se ştie că e tot un soare, dar mai puţin luminos. Sirius e de 63 de ori mai strălucitor decât Soarele nostru, deşi e numai de câteva ori mai mare decât el. De la distanţa la care se află Sirius, Soarele nostru s'ar vedea ca o stea de mărimea 3.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunile Cosmosului sunt atât de mari, încât recursul la unităţi familiare de măsurarea distanţelor, cum ar fi metri sau kilometri, alese pentru utilitatea lor pe Pământ, nu ne-ar folosi la nimic. În locul acestora, măsurăm distanţa cu viteza luminii. Într-o secundă, o rază de lumină călătoreşte aproximativ 300000 de kilometri sau de zece ori în jurul Pământului. Distanţa de la Soare la Pământ o traversează în 8 minute. Putem spune astfel că Soarele se află la o distanţă de opt minute lumină. Într-un an, lumina traversează aproape zece bilioane de kilometri de spaţiu. Această unitate de lungime, distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, este numită an-lumină. Nu măsoară timp, ci distanţe – distanţe enorme.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa existentă între planete - patruzeci de milioane de kilometri până la Venus în momentul de maximă apropiere, şase miliarde de kilometri până la Pluto - i-ar fi uimit pe acei greci care se scandalizau la afirmaţia că Soarele ar putea fi la fel de mare cât Peloponezul.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca o rană aproximativă

Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic

Mă doare în Atlantic
şi-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare

În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
şi în vacanţa mare
mă doare-n Europa

Şi chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme aproximative (20 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizitând templul unde se adună parfumurile

Nu ştiam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munţi de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colţuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi –
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditaţie, un călugăr domesticind dragoni otrăviţi.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca şi când n-am mai avea loc sub soare. Şi într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci şi ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câţiva kilometri. Şi uite aşa ne călcăm pe orgoliu şi nu mai avem loc unul de altul. Şi raza asta de orgoliu creşte ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

citat din Oana Pellea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când o să intri în pădure o să-ţi scoţi tricoul
şi-o să-l agăţi de bicicletă.

O să treci pe sub fâşiile de soare dintre copaci
şi mai târziu o să-ţi priveşti pielea arsă în diferite părţi
ale după-amiezii. O să-ţi urmăreşti încet pe spinare
cum se prăbuşeşte ziua.

O să se termine şi vara şi soarele o să fie din ce în ce
mai slab până când o să-ţi dispară tot de pe piele.

Şi în alte vieri care vin o să intri în apă
şi densitatea apei mai mare în unele locuri o să-ţi chircească
mintea pentru o clipă. Uneori pe drumuri
o să treci prin metri cubi întâmplători de aer
în care o să simţi puţin că te-ai putea ghemui.

Şi unele ore ale unor zile în care n-o să poţi intra.

poezie de Dan Sociu din Nord-Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să facă americanii ca să intre în corespondenţă cu Marte? Să sape o gaură în Pământ, cari să răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nţeles, gaura aceasta va trebui să aibă un diametru de câţiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură să răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare şi între Marte, adică atunci când planeta cea roşie va fi în opoziţiune, marţienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit şi vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci şi marţienii vor admite existenţa noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot aşa am putea să facem şi pentru Lună, că poate din întâmplare are şi ea locuitori. Autorul, sfârşind comunicarea sa, regretă că nu poate să-şi trimită portretul. Păcat, poate că mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventaţi, dacă sunteţi în stare, o idee mai genială.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viaţă!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Şi-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Şi-o întristare pentru-o-ntreagă viaţă!

Cum vine omul, numai, numai miere

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la mijlocul lunii iunie se văd pornind dinspre constelaţia Cefeu multe stele căzătoare. Aceste stele căzătoare se numesc cefeide, după numele constelaţiei. Stelele căzătoare nu sunt decât corpuri foarte mici, de câteva grame numai, cari circulă prin spaţiu, în jurul Soarelui şi cari, când se întâlnesc cu Pământul, sunt atrase de el şi prin frecarea cu atmosfera acestuia se aprind. Bine-nţeles, cad în urmă pe suprafaţa Pământului, ca cenuşe. Sunt multe asemenea soiuri de corpuşoare şi cu unul dintre ele ne întâlnim pe la mijlocul lui iunie, părându-ne că ne vine dinspre constelaţia lui Cefeu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi e o zi ţesută în aur şi argint; de dimineaţă deja se ridică soarele cu maiestate din marea răcoroasă şi umple sinul de la Genua cu splendoare aurie... Mă uitam pe fundul apei, care, lângă mine, nu era mai adâncă de jumătate de metru, apa curată că se vedea fiecare pietricică pe fund. Şi iarăşi mai închideam ochii şi mă visam acasă, cugetând cum şedeţi undeva cu Marica lângă sobă şi vă încălziţi şi afară fluieră un crivăţ de-ţi ţiuie urechile... O! Italie, Italie! Frumoasă şi dulce mai eşti! Ah, dar ce folos? Nu plăteşte toată frumuseţea şi dulceaţa ei o ceapă friptă, dacă colea peste gard nu mă pot sui la Stupca!...

Ciprian Porumbescu în scrisoare din Italia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutind

Plutind pe un ocean de nisip,
din roca Soarelui rupt,
ici, colo cîte un pom,
sădit cu grijă de om,
la numai trei metri
este Marea Arabă,
ce straluceşte-n Soarele viu,
lăsînd o pată de lacrimă de azur,
nisipul cîntă sub asfaltul gri,
cum rîde nisipul plîngînd!
de omul ce nu-l preţuieşte.
Zgîrîe norii peste tot
pe pat de nisip celest
unde-s ascunşi figuranţii extratereştri
ce nu pot să-şi mai găsească rostul
în oceanul de nisip
munţi de nisip adunaţi-borcane
clipind în Soare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu au parte de marile recompense – premiul Nobel, premiul Oscar, medalia olimpică de aur şi aşa mai departe -, dar micile plăceri ale vieţii sunt la îndemâna tuturor. O bătaie prietenească pe umăr, un sărut pe obraz, prinderea unui crap de două kilograme, o lună plină, un loc liber ca să-ţi parchezi maşina, un foc care arde în vatră, o masă bună, un apus de soare magnific...

citat din Radu Beligan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trufia sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, a fost prins azi de poliţie zburând cu un Merţan pe Autostrada Soarelui cu o viteză de 235 de kilometri pe oră, dublă faţă de viteza maximă legală

Au se grăbea spre Dumnezeu
Sau, cum sper eu, spre Asmodeu?
Trufia sa cel îndrăcit
Nu o fost "aghesmuit"?

Dar banii, mulţi, plătiţi amendă,
Nu érau cúmva din arendă,
Sau, vorba vară-mi, Dalilei,
Erau cei din cutia milei?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cădere a comunismului

Sală de spectacol...
Cortină trasă...
În spatele meu, se închide...
Spatele meu e de un kilometru
străbătut de gloanţe,
prin Zid/
(cuiele renaşterii...)
războiul Soarelui cu Luna...
Un personaj ataşat,
Marii Renaşteri a Omului...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrel trist

Se sparg corbii-n haina mea de plumb,
cu nori de plumb şi fum şi sare.
Magnetizate, abia curg razele solare
peste carnea putrezită de plumb.

Pattern bacovian,
geam de staniol.
Plouă în cuptor
grame de formol
şi metan.

Anestezie peste Sistemul Solar
ce-şi lasă plăgile pe Terra
şi fălcile pe schela
minţii creierului uman.

Sar cristale în gât de pelican
cu cerul gurii înnorat,
cu cerul gurii însetat
de constelaţia marelui arcan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa a venit marea

la fereastra mea era furtună
epavele se vedeau în colţul străzii
geamul avea miros de peşte prăjit
dat prin ou şi făină
soarele semăna cu un avocado
tu stăteai în mijlocul patului
frumoasă şi seducătoare
stăpână a simţurilor mele
marea fierbea cu spume
de jumătate de metru
în mijlocul străzii murea un stâlp
lovit de-o rază de soare
strecurată prin masa compactă de nori
dată prin blendere
un remix
după o simfonie de beethoven

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!