Citate despre Soare și păr roșcat
citate despre Soare și păr roșcat (inclusiv în versuri).
Adormitul din vâlceà
E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.
Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.
Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.
sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: Ești mândru ca un soare, scumpule! În jurul tău se rotesc despuiate, planete blonde, planete brunete, planete roșcate...
Autorul: Ai aflat că...
Femeia: Sigur că am aflat! Sunt o femeie bine informată. Crezi că nu știu cât de afemeiat este sistemul nostru solar? Saturn este singura planetă serioasă, cu verighetă la vedere... (Tare, isteric.) Celelalte corpuri cerești se complac într-un desfrâu total! Orgia cosmică e infinită, în spațiu și timp... Meteoriți incandescenți se aruncă, noapte de noapte, peste sânii fierbinți ai stelelor. Cerul e plin de găuri negre! Pe firmament își fac de cap asterozi în formă de falus și miliarde de comete despletite... (Îl sărută, strângându-l, sufocant, în brațe.) Astronomia este atât de excitantă! Iubitule! Mi-e tare dor de telescopul tău...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea cu sufletul curat
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
și îi zăresc iar,
doldora de nea!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în limpezimea apei
de izvor.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie dulce
Bucurie dulce
Pădure roșcată
Umbra roua-și smulge
Dintre sânii-n roată
Caldă peste lume
Și mi-o dă în spume
S-o mănânc anume
Pân' o să-mi sugrume
Vrejul de om reavăn...
Coajă de mesteacăn
Ia-mă dă-mă-n leagăn
Suie-mă în soare
Să-i pun întrebare
De ce-mi ești tu dragă
Când anii-mi dezleagă
Bruma lor întreagă
Din strâmta desagă
De ce-mi ești tu scumpă
Când vin hoți să-mi rumpă
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil clasic
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnișoară.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roșcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat și semizeu
căci îmi este foarte rău.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur [Alone]
De mic copil, eu n-am putut
Să fiu ca alții n-am văzut
La fel ca toți n-am luat cu mine
Din primăveri, zile senine
Tristeți din sursă nu am scos,
Iar inima, fără folos,
Am vrut s-o înveselesc puțin
Însă iubind, am fost meschin
Și-apoi, din fragedă pruncie
Am fost atras la nebunie
De lucruri rele, bune, mii,
De tainele ce-s încă vii
De râuri repezi, de izvor
De-al muntelui roșcat decor
De soarele ce-mi dă tărie
În toamna blândă și-aurie,
De fulgere în cer pierdute
Ce peste mine zboară iute
De tunete și de furtună,
De norul gri, când vremea-i bună
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inflamarea secundelor
Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.
Șase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a șaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.
Duminica mea e o roșcată
Care tace și se odihnește,
Așteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogorește
La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și păr roșcat, dar cu o relevanță mică.
Cireșul
E plin pomul de cerei
Și, dacă te uiți la ei,
Nu știi ce să faci mai bine:
Să-i mănânci, să-i iei cu tine?
În bobițe roșioare
Au pus căldura din soare,
Dând de veste fructelor
Că acum e vremea lor.
Fructele mici si roșcate
Vor să fie adunate,
Bune, gustoase si coapte,
Abia așteaptă sa fie mâncate.
poezie de Alexandra Balog (30 mai 2013)
Adăugat de Alexandra Balog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Listă de 8 martie
Femeia șnur, femeia "puișor",
femeia mamă sau femeia dor,
bunică, străbunică sau soție,
femeia exilată-n abație,
femeia căutată-n amintire,
femeia scundă, 'naltă sau subțire,
femeia blondă, brună sau roșcată,
fata de ieri, săracă sau bogată,
femeia liberă, femeia sclavă,
femeia "gâscă" sau femeia "gravă",
femeia harnică și-ambițioasă,
grasă, frumoasă și tot timpu-acasă,
femeia rece sau femeia tandră,
femeia hâdă sau femeia cadră,
femeia rea, femeia de femeie,
vreți sau nu vreți, dețin a vieții cheie!
Femei banale sau interesante,
ispititoare, sexy boom, șarmante,
femei superbe sau femei urâte,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul fericirii - Nevoia de revoltă I
Cercul s-a închis,
Soarele meu a rămas pe dinafară!
În bezna rotundă,
Încerc să palpez o iluzie ereditară
Cercurile pașilor mei,
Au făcut șanțuri cu mocirlă lipicioasă
Din lacrimi, suspine și abisuri.
Un glas a strigat că,
Speranța nu te lasă să mori!
Dar ea, se îngroapă odată cu mine.
Mâlul mi-a ajuns la glezne,
La genunchi,
La coapse... si tot urcă sau eu cobor,
Nu mai știu exact.
Caut, caut o ieșire ca o idee
Dar mă afund mai mult.
Nimeni un știe de ce suspin
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Petcu (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua unui faun
Se deschide un ochi vinețiu-aurit
zbucnește mărgean din adâncul azurului
de rece lumină e un nor cotropit.
Soarele picură pe haloul conturului
o pală de vânt pe tulpinile grâului
clepsidra se-ntoarce pe un arc ruginit.
Se prelinge o rază spre asfințit
roșcate umbre pe prundul pârâului
un semn de sineală pe cer plumbuit.
Clepsidră rotundă și ochi gâtuit!
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia neagră
prinde contur la reducerile de sâmbătă
unde soarele sare sprijinit pe o furculiță
într-un borcan cu muștar îndulcit
cu zahăr negru în odaia albită de strălucirea
staniolului uitat pe cratița plină cu creveți
roșcați ca obrajii unei femei înfierbântate
lovite de năbădăi sub luna curioasă
nebunii știu că au dansat degeaba pe pereți
în întunericul surprins în clepsidre
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele toamnei
Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.
poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna spânzuraților
În pădurea cu spânzurați
copacul atârna la intrarea în moarte.
Tu veneai ca o sfoară dintr-un semn de carte.
În miros de coarne
mirosea a carne.
Soarele gemea Luna pe o parte.
Ne spălam cu pământ pe dinți
și cu slănină pe cap
cu buze de mure
pe ochi
cu crengi pe mijloc
cu foc ne întineream vorbele
cu un zâmbet ne uscam rufele
cu cleștii ne smulgeam cuvintele
cu lupii ne iubeam prin zăpada
roșcată
în care te-am găsit sfârtecată...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
îmi înflorește smochinul aura dimineții
și frucele se vor coace la soare
cum nopțile zeilor
pe capul tău de regină între aștri
coroană albastră de lumini
fără umbre și cu patos divin
vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt
și pielea ta de piersică coaptă
roșcată cu nervuri de regină înșelată
va naște invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit
aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul și să-l pornească
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul zilei
5 august 1945
Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!
Desculță, umbra de pe munți coboară
și-ți tot cosește pletele de foc.
Fugi, zi fierbinte, fugi!... Coboară, seară...
Fierbinte zi, infern portocaliu,
pecetie curgând pe-orașul leoarcă
de nădușeală, du-te... Soarele în mare
și-afundă și el răsturnata-i barcă,
din care --- sfârâind pe mute ape
ce-ncep să-nvie-ncet ca niște plante
de arșiță culcate --- se răstoarnă
poveri, poveri de-aprinse diamante...
Printre coline-orașul stă privind...
O mamă e orașul ce privește
și vrea să vadă totul... Iată unul
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El nu avea nici unde să fugă, nici unde să se ascundă, pentru a scăpa de acele domnișoare dezlănțuite, urmate de restul oamenilor, care nu prea înțelegeau încă despre cine era vorba, dar veneau să vadă, poate vor reuși să afle. Imediat, Lucian se văzu îmbrățișat din mai multe direcții. Blonde, brunete, șatene, roșcate, trăgeau de el, mai-mai să-i sfâșie tricoul; noroc că se schimbase totuși de uniformă, altminteri aceasta n-ar fi avut o soartă prea bună. O domnișoară blondă, înaltă, îi luă șapca de pe cap și nu i-o mai înapoie. O alta, șatenă, se alese cu ochelarii lui de soare. El le recunoștea, parcă, dar oare ce putea face? Cum să scape de ele? Iar acum, fără ochelari și șapcă, cu chipul dezvelit, era o țintă precisă chiar și pentru reporterii sosiți la Institut. Feri cât putu rucsacul, ca uniforma lui să nu pățească nimic.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter-ego
De dimineața până seara vedea tatuajul
pe mătasea propriului piept: o femeie roșcată,
goală, întinsă-n câmpul de păr. Sub locul acela
unde uneori era haos a apărut, de nicăieri, ea.
Zilele treceau printre blesteme și-ndelungi tăceri.
Dacă femeia ar fi fost vie, nu doar un tatuaj,
s-ar fi urcat pe pieptul lui păros, iar el ar fi
țipat mult mai puternic în celula aceea minusculă.
Cu ochii larg deschiși, în tăcere, stă lungit pe pat.
Un oftat adânc, precum suspinul mării, îi cutremură
oasele solide-ale corpului: este întins parcă
pe puntea unei corăbii. Încordat, ca și cum,
simțind pericolul, odată trezit, trebuie să sară-n picioare.
Trupul, acoperit de-o transpirație sărată, revărsa
o lumină solară. Celula era prea mică
chiar și pentru o singură privire de-a lui.
Mâinile erau dovada că se gândea la o femeie.
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și păr roșcat, adresa este: