Soare şi picnic

urcând la picnic -
pană-aproape de soare
mireasma pâinii

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut

O, generaţie-n întregime infatuată
şi-n cumplit de indispusă,
am văzut pescari la picnic sub soarele fierbinte,
le-am văzut familiile murdare,
le-am văzut zâmbetul plin de dinţi
şi le-am auzit râsetele aspre!

Şi-s mai fericit decât tine,
iar ei sunt mai fericiţi decât mine;
iar peştii înoată în iaz
şi n-au nici măcar haine.

poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei răţuşte

Lângă baltă trei răţuşte
Stau la picnic, la răcoare
Şi mănâncă-ncet găluşte
Trei la număr - fiecare.

Mac-mac-mac, faceţi-mi loc
Chiar aici pe baltă,
Vreau cu peştii să mă joc
Uite, ce frumos ei saltă!

Iar pe cap noi pălărioare
Falnice purtăm -
Să ne apere de soare
Şi mai mult să ne jucăm.

Apoi, când am obosit,
Tot la umbră stăm
Somnul dulce a sosit
Noapte bună, noi visăm!

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică, 24 iunie 2085, o zi frumoasă de vară, călduroasă, cu cer senin, soarele strălucind încă de la primele ore ale dimineţii. Dar cei şapte tineri nu mergeau nici la plajă, nici la ştrand, nici în pădure, nici în parc, nici la picnic, nici la discotecă; deci, nu la distracţie, ci la lucru, în nava albastră, casa lor din următorii ani. Măcar era o navă frumoasă, atât în interior, cât şi la exterior; câţi şi-ar fi dorit oare să fie în locul lor în acele momente... Probabil destui, dar nu alţii, ci ei se aflau pe puntea principală, cu instructorul şi directorul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn umbrei (colaj)

sunt o scânteie prinsă între două umbre
umbra celui ce sunt şi umbra
celui care-am fost cândva

aventura mea a-nceput
într-o noapte tăcută în care fierbinţi
mi-erau dorinţele şi lacrimile reci

pe atunci visam ca Soarele
să-mi dezlege umbra de picioare
să rătăcesc printre stele...

dar ştiam că umbra mea
acest câine cu limba tăiată
acest profanator al mormântului meu viu
acest detectiv al morţii angajat
în urmărirea sufletului meu ziler
această fantomă a morţii eterne
care mă urmărea la tot pasul
avea nevoie de paşi să respire

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!