Citate despre Soare și veverițe
citate despre Soare și veverițe (inclusiv în versuri).
Copacul fără nume
Cel mai trist copac din lume
E copacul fără nume!
N-are frunze, n-are-o floare,
N-are păsări cântătoare.
Poame are, da-s uscate
Poame triste, blestemate
De vreo creangă atârnate.
Nici măcar scorbură n-are
Ca să apere de soare
Veverițele hoinare!
E doar pomul ăla, care
Nici măcar umbră nu are
Și-i bătrân și nu mai moare!
poezie de Mihail Mataringa (1 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vânt funigei-
pe cerul toamnei târzii
soare generos.
*
În toamna rece-
sub cerul dimineții
frunze brumate.
*
Pe ram de alun-
pregătită pentru salt
o veveriță.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădiniță
De dimineață
Prin verdeață,
O mogâldeață,
Plină de viață.
Dar cine-i oare?
Prea mișcătoare,
Deși nu-i mare,
Sub clar de Soare,
Pe lângă viță
Și garofiță,
Ca o fetiță,
O VEVERIȚĂ.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și veverițe, dar cu o relevanță mică.
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă.
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau să nu văd
gâsca la braț cu vuitton
sau prada plină de firimituri
de pâine neagră
vin am de gând să beau
să văd cum se risipește
blânda lentoare a fetelor
veveriță pe post de orice
în haine gucci de culoarea
oului care le avantajează
scot în evidență pleoapele
smulse cu fulgi cu tot
din cizmulițele versace
trec la rachiu și mă simt
dat jos de pe gard
unde mi-am întins pielea la soare
alături de-o șopârliță
care s-a lepădat de rochia chanel
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei albaștri
cuprind liniștea care mă cuprinde
pereții de verdeață mă apucă
în crengi
ierburi plante cu năluciri perverse
arinii își dau ramurile cu fagii
peste mine
în jurul meu
sălciile nepieptănate primesc vizita
veveriței cu ayahuasca în coadă
bradul frate cu pinul se scălămbăie
în ciobul de lună
felinarele a
prinse
de un tril de păsări trezite la primăvară vară
nu păstrează distanța fizică
riscă un vis cu a
pus de soare
fotografiat de paparazzii aștri
lor de verdeață
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul parc
Bătrânul parc a prins iar viață,
Un vânt firav îi joacă-n plete,
Miresme-adie să te-mbete,
Pasteluri calde te răsfață.
Castanii ninși de vreme-n tâmple
Învăluiesc vechea alee,
Scântei gingașe de-azalee
Sortesc iubiri să se întâmple
O veveriță năzdrăvană
Cu ochi de onix se alintă,
Privește-apoi culcușu-i țintă
Și ia-n lăbuțe o castană.
După un puști râzând în soare
Cu greu bunicu-abia se ține
Și zice-n glumă către sine:
- Îți mulțumesc, pentru plimbare!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie April
Deasupra codrului trufaș,
E-un soare palid cum e ceara
Și spune blândul toporaș,
Că iarăși vine primăvara.
...
Dar ghiocelul, pesimist,
Încovoiat și cam docil,
Se vaită amărât și trist,
Că va mai ninge și-n APRIL.
...
Iar veverița săltăreață,
Cu coada ei ca o minune,
Se-agită dis de dimineață,
Să cate-n scorburi trei alune.
...
O cioară neagră și zurlie,
Când norii nu mai prind să cearnă,
Se gudură de bucurie,
Că a ieșit și ea din iarnă.
...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcul Romanescu
Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiții spre lucruri ascunse,
Să se îmbrățișeze, să se sărute.
Pomii se îmbrățișează între ei,
Știind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiștile frumoase și verzi,
De-ți vine uneori să le dezmierzi.
Lacul sclipește cu ochi de soare,
Câte-un peștișor se-avântă și sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuță mai face "oac-oac".
Podul cel mare, aruncat înspre cer
Privește în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă-n freamătul pădurii
Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la soare.
Și-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarța crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzișul care
Își mai schimbă din nuață cerând ploi spre vindecare.
Calc ușor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Și să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriță cum se zbenguie-n șiroaie,
Și-aș sălta pădurea-n brațe de-ar veni apa-n puhoaie.
Cade ploaia, bate vântul și apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.
sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut
locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul
știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională
un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există
un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilustrată de gând
Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...
O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind să-i ceară apă, pită.
Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...
... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță dă s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inainte de Crăciun
Peste tot plin este de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă,
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne,
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme...
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Si noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie,
Pescarii la copcă, pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
[...] Citește tot
poezie de Edmond Ioan Siladie (19 decembrie 2019)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
7
pe aici TGV-urile sunt foarfeci pentru panorama munților
căpițele-și ridică pălăria la zei
în vreme ce brazii fac reverențe
aerul rece te ciupește ștrengărește de obraji
în canton au intrat în recreția mare
les vaches qui rirent vițeii joacă șotron
poienele cu maci și capre și crestele
semețe se expun bronzului alpin aerul e aidoma
vulturilor pleșuvi ocolind steiurile
privirea se pierde ca un felah în deșert
instinctele s-ar urca pe picioarele primei trecători
păstrăvii și-arată pistruii ca subretele buzele siliconate
șopârle profită de soare îmbrățișând brusturi
o vântoasă aruncând cu găteje impune supunere oarbă
stejarii burnițează cu ghinde
susur de izvor ca o bolborosire de vraci
veverițe se zbenguie pe crengi de alun
și la amiaz' zmeura de vrej se desprinde
bătăi de toacă vor a goni moartea
cu amurg își înroșesc frunzele fagii
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilarie Voronca
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerasela de la Cambridge Leisure
când iese ea din Tesco, aranjându-și eșarfa
și dresurile cu gesturi intraductibile
o prințesă fără griji, toată numai volănașe,
curele și cârlionți
îmbăiați în moscul zilelor nelucrătoare.
soarbe dintr-un cappuccino și face
botic de iepure: lasă puțin spuma să i se
odihnească pe buza de sus, în fluierăturile
unei găști de veverițe punkiste.
ca din întâmplare, bareta rochiței alunecă
ușor de pe umăr și imediat, cu
gesturi profesioniste, selfie-ul care-i
dă gata pe cei șapte Mr. Patel de la
car wash. pupicii studiați, expresia
lascivă-nvățată cândva la Pleșcoi: încă o capodoperă
halită pe loc de împărăția instagram.
so precious, Cerasela. so fucking special
[...] Citește tot
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure nebună
--ocoliți pădurea!
se aud șoaptele ploii pe pomeții pietrelor fierbinți
--lăsați pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braț în văzduh
vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
și cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare privește peste umăr și
pașii grăbiți, sfărâmicioși se aud tot mai slab
pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniștite
nici o vrăjitoare nu-i așteaptă pe hansel și gretel
răufăcători puși pe jafuri nu-și au sălașuri în poieni
nu afli ștreanguri în care atârnă oameni
trași de picioare de angoasele sinuciderii
pădurea este o oază cu miresme de libertate
[...] Citește tot
poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pipăruș modern
A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi șezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări și post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-și cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună și cuminte,
Cum alta nu găsești în sat,
Și oablă-n mers și dreaptă-n stat
Și rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viață-n ei;
Și-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Și-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi poznit itos!-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de dragoste bălaie
Trec prin parc de dimineață și soarelui iar zâmbesc
Și-n acest miraj de viață, nu pot să nu zăbovesc!
Liliacul dă în floare și-un castan se pregătește
Pentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbește!
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!
O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată.
Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin,
Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg!
Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins!
Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore.
Mierla cântă a-nviere și a,, bună revedere,,
Și sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă!
Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie
Hrănesc firele de iarbă. Și pe flori s-au prins în salbă,
Razele de dimineață ce se-așează pe verdeață
Și-o înalță voinicește-n ochii celui ce iubește.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și veverițe, adresa este: