Socrate şi religie

Dacă viaţa şi moartea lui Socrate au fost acelea ale unui înţelept, viaţa şi moartea lui Isus au fost acelea ale unui Dumnezeu.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Platon: Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt născut grec şi nu barbar, bărbat şi nu femeie, liber şi nu sclav. Dar mai ales mulţumesc că am trăit pe timpul lui Socrate!

replică din romanul Storia dei Greci de Indro Montanelli (ianuarie 1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate

Socrate a fost primul care a chemat filozofia să coboare din rai şi a plasat-o în oraşe, şi chiar a introdus-o în case şi a silit-o să întrebe despre viaţă şi standarde şi bine şi rău.

definiţie clasică de Cicero
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaşte zeii recunoscuţi de cetate şi de a introduce divinităţi noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea.

citat din Meletos, Anytos şi Lyton
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi mă iubiţi

E disonant şi inestetic,
Ceapa şi crapul în tigaie
Fac un imperiu, de mălai e,
caută chiştoace în tomberoane,
Iar Aleihap cântă Yorbane,
Socrate a pierdut pinaclul,
Înţeapă Ateh numai cu acul,
Cine scoate dinţi de argint,
Foc şi iar foc, strigă un Blind,
Dragoste vrea şi ornitorincul,
omul are stil doar cu stângul,
boii soarelui cu sârg
Trag de un astru, vin fete la târg,
Scutură cetina, fără să văd,
Caut pacea şi în prăpăd.
Fetele vin dinspre Corint,
Eu le sărut pe rând sau sărind,
Pace-n infern, pace în rai,
Doamne, de ce ne promiţi ce nu ai?
Bătrân cerşetor, ai datorii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuşi, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuşi, adevărul
E mai presus de toţi prietenii din lume.
De l-aş trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, şi-n agora-i putred mărul?

Nu poţi căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ţi ţii mestecând la gume.
Sus-puşii-şi schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-şi schimbă părul.

De veacuri fierbe viaţa în cetate.
Fărăştiinţa trece în ştiinţă.
Retórii-şi vând ideile în rate:

Suiş - căderi, fiinţă – nefiinţă,
Infern – eden, putinţă – neputinţă...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu de ce, dar pe măsură ce trece timpul văd cum în nedreptatea condamnării tale se oglindeşte şi nedreptatea condamnării de mai târziu a lui Hristos. Tu, iubite Socrate, mori împăcat şi calm, ridicându-te la Zei în vreme ce Hristos, simţindu-se părăsit de însuşi Dumnezeu, coboară, cu toată smerenia sa, până în hăul cel mai întunecat al condiţiei umane. Fără Hristos m-aş teme de eternitatea morţii, fără tine mă tem de lipsa de sens a gândirii. Intre moartea lui Socrate şi moartea lui Hristos regăsesc noima de a trăi în perspectiva implacabilă a morţii şi bucuria de a căuta adevărul în proximitatea intolerabilă a minciunii.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj de-a spune

Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste şi onoare,
Dar nu-i găsesc şi sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vaşnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarţă mulţi războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârşite;
De-un Mihai, Mircea, Ştefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca şi-al meu,
Ce-şi soarbe răul cu nesaţ, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e ruşine şi nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar şi suflet ţeasta
Şi vreau morală multă, multă limpezime!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Paul Mihail – Opera Omnia

Analizându-ţi mersul solitar
Prin mori de vânt şi străzi incendiate,
Astăzi serbăm pe marele zidar
Ce-a ridicat din litere CETATE.

Din opera-ţi de iau eşantion
Spre-a arunca-n trecut doar o scânteie,
Văd că-ncepuşi să urci în Panteon
De mult, cu "Cibernetica femeie".

Şi dac-ai scris la "Posturi clandestine"
Doar într-un an, însă cu mult nesaţiu,
Ai scos "Războiul undelor senine"
Ca şi "Potirul Sfântului Pancraţiu".

Lansaşi apoi un "Damen vals" satiric
Ca ofiţerul cu trăiri galante
Ca astăzi noi să navigăm oniric
Zburând "Pe-aripa vântului de noapte".

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te priveam

Eu te priveam cu ochii mei violeţi,
parcă aş fi urcat cu pioleţi,
pe o stâncă foarte dură şi înaltă,
eu sunt mai rece, tu eşti foarte naltă,
că am trăit cam optzecişi cinci la sută
dintr-o viaţă, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache şi cu Rudy,
mă porecliră puştii Paparudy.
Toţi dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se ştie.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Mioriţa,
cine a scris-o? Poate morăriţa.
Că ea e cu fuiorul şi fiorul,
Furoul ei, durerea mea şi dorul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!