La înmormântarea unei excentrice
Într-un cavou înalt zăcea
iar cei veniți priveau pereții
și se-nchinau cu toți la ea
la fel ca și în timpul vieții.
epigramă de Spiridon Voinescu
Adăugat de Florin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile
Ni se trag zilele ca niște fire
lungi se fac, lungi râuri albe
de vertebre de nu mai știi
ce/cum vine
de te uiți la oasele strămoșilor
sau la ale tale
ca după o moarte
prin care ai trecut cu bine
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și azi și mâine joi
Și azi și mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunți
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunți
fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi
privind turbați pe geamul vieții
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea și carnea de pe oase
și chiar fumul din coșuri se culcase
un somn vindecător al planetei, o ceață
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viață
într-o tăcere de lupoaică și prelungă
un somn nebun ca-n dimineața morții mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
și, rătăcind, mi s-a culcat alături
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul beției
Trăiesc precum un spectator la meciuri
scandalizat de-un dans de majorete;
nu vreau să văd pe nimeni azi, mi-e sete
să sorb tăcerile-nvechite-n beciuri.
Singurătatea mi-a săpat în gânduri
traseu de glonț calibru foarte mare;
sunt primul mort ce merge în picioare
purtând pe umăr haine-n loc de scânduri;
azi sunt, de fapt, doar umbra mea, știu bine,
beau doar vapori din zilele de-odată;
deși le sparg, paharele-s tot pline
căci soarta ce mi-a fost încredințată
- în viitor - doar un trecut cu tine
nu are martori, jude, judecată...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Beție I
Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până și băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colți albi de rechin ucigaș
a băgat pe loc toți barmanii în boală
(aveam la gât eșarfa ta de oraș).
Tu ești femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte și-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai ușa minții ca să-mi ții de urât?
Șeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat și să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbești din afiș,
băutura e verde (ochii tăi) și mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiș...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Spiridon Voinescu despre moarte, adresa este: