La înmormântarea unei excentrice
Într-un cavou înalt zăcea
iar cei veniți priveau pereții
și se-nchinau cu toți la ea
la fel ca și în timpul vieții.
epigramă de Spiridon Voinescu
Adăugat de Florin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn
Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea și carnea de pe oase
și chiar fumul din coșuri se culcase
un somn vindecător al planetei, o ceață
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viață
într-o tăcere de lupoaică și prelungă
un somn nebun ca-n dimineața morții mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
și, rătăcind, mi s-a culcat alături
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul beției
Trăiesc precum un spectator la meciuri
scandalizat de-un dans de majorete;
nu vreau să văd pe nimeni azi, mi-e sete
să sorb tăcerile-nvechite-n beciuri.
Singurătatea mi-a săpat în gânduri
traseu de glonț calibru foarte mare;
sunt primul mort ce merge în picioare
purtând pe umăr haine-n loc de scânduri;
azi sunt, de fapt, doar umbra mea, știu bine,
beau doar vapori din zilele de-odată;
deși le sparg, paharele-s tot pline
căci soarta ce mi-a fost încredințată
- în viitor - doar un trecut cu tine
nu are martori, jude, judecată...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Spiridon Voinescu despre moarte, adresa este: