Gând verde împărat
Mi-a promis sâmbăta
că trece joi pe înserat
eu o iubeam pe sora sa
cu-un gând de verde-împărat
la un pas de clinică
pe sora sa de soare
minunata duminică
ce nu mai apare
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție I
Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până și băutura tare din pahar.
Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colți albi de rechin ucigaș
a băgat pe loc toți barmanii în boală
(aveam la gât eșarfa ta de oraș).
Tu ești femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte și-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai ușa minții ca să-mi ții de urât?
Șeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat și să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbești din afiș,
băutura e verde (ochii tăi) și mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiș...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, azi!
Septembrie azi, ce știre sordidă
să-ți spună la radio că ești bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
și că de iarbă verde te faci fân
septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
și-o ții pe cer cu gândul că va ține
de cald uimirii. ești bătrân! adio!
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mi-e gândul
Așa mi-e gândul razna de o lună
că duc nebun la stele verzi arvună
două trei roabe doldora cu vești
umplute la fântâna din povești
Așa-mi sunt pline nopțile cu vise
că stau la coadă verbe ca să mi se
topească-n gând ca în furnal, cuminți
la doar un cer de dorul de părinți
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la verde, dar cu o relevanță mică.
Îndemn
Pășesc tiptil întru a poeziei stare
's uciși balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conștiință de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgărițele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai și
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toți au murit mulți, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să șchioapete...
viața îmi e o frânghie arzând
[...] Citește tot
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Spiridon Voinescu despre verde, adresa este: