Statuia Libertăţii şi viaţă

Am o viaţă amoroasă cumplită. Ultima oară când am intrat într-o femeie a fost când am vizitat Statuia Libertăţii.

calambur de Woody Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de Australia

sunt femeia
care nu poate trăi...
fără albastrul oceanului!
sunt aripa
care nu poate zbura...
fără azurul clar al cerului!
sunt firul
care nu poate urca...
fără seninul sufletului!
sunt inima de Lună Plină
care nu poate trăi fără ochi de vis,
şi visele mele au gheare de leu,
apără zbor de lebădă neagră...

numele meu este săgeată,
albastru de Australia...
şi nu am să rămân în umbră,
nu am să caut decât cerul,
la fel ca Statuia Libertăţii...
şi zi şi noapte, şi noapte şi zi...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Voiculescu
Adăugat de Ilinca Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni paralele

Pe când un om, în miezul vieţii lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneţi-verzui, iar unii arămii.
Se minunau şi tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea –
Unde trăieşti, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-şi iubesc taţii,
Băieţii caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul Colos

Nimic din atitudinea gigantului de-obârşie elină
Cu picioarele-nfipte sfidător pe două continente;
La poarta noastră în care bat valurile mării, insistente,
O femeie puternică înalţă-o torţă a cărei lumină-i

Speranţa oprimaţilor lumii; numele celei care-alină
E Mama Surghiuniţilor. Din mâna ei, strălucitoare şi potente,
Razele unui far surând spre patru zări, privirile-i veghează-atente
Un port cu punţi de aer, înfrăţind mii de oraşe într-o singură tulpină.

"Păstrează-ţi, lume veche, fala şi pompa atâta de cântate!"
Strigă ea cu buzele lipite. " Trimite-mi mie pe cei trudiţi,
Mulţimile tale însetate tânjind de veacuri după libertate,
Pe toţi refuzaţii vieţii mişunând pe ţărmurile tale, obidiţi.

Trimite-mi-i pe aceştia, pe cei fără-adăpost, sufletele-n frig uitate,
Îmi ridic lampa la porţile de aur şi le spun că sunt bineveniţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Emma Lazarus,1849-1887, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!