Se întristase luna
Se întristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfințita zi a-ntâiului sărut
Și visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristeților păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne,
În inima din care un suflet a cules
Un vis. Și rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruși în față pe strada largă și pustie
Zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veșnicie.
Da, am știut; erai aceeași zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari și parfumate.
poezie celebră de Stephane Mallarme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arătare
În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,
Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,
Scoteau din melancolie murindele viole
Suspine albe-n lunec pe-azurul de corole.
Îmi daseși - clipă sfântă - întâiul tău sărut,
Plăcându-mi să mă chinui ca un martir tăcut.
Savant lăsam beția tristeții să mă frângă,
Cum, fără de regrete și fără să se plângă.
Cules de vise lasă în suflet ce-a cules.
Pribeag, ținteam pavajul bătrân de umblet des,
Când tu, cu soare-n plete, cu-amurg lăsând să-ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut în stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-April,
Care trecea odată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave, răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate.
poezie clasică de Stephane Mallarme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vero novo
A primăverii zile bolnave vin și-alung
Senina iarnă, albă, când arta e lucidă,
Și-n minte, unde sânge posomorât prezidă,
Se-ntinde neputința cu un căscat prelung.
Mi se-ncropesc sub țeastă amurguri albe, dense,
Un cerc de fier mi-o-ncinge, precum un sarcofag.
Și cat în pribegire, un Vis frumos și vag.
Prin câmpi, în coptul zilei și-al sevelor imense.
Dar cad, strivit de-arome de iarbă și copac,
Și-o groapă sap cu fața-mi să-nnăbuș Reveria
Mușcând lut cald în care-ncolțește liliac.
Și-aștept, în scufundare, să urce nostalgia...
- Estimp, Azurul râde-n frunzișul efemer,
În care zburdă păsări și ciripesc spre cer.
poezie clasică de Stephane Mallarme, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Angoasă
Nu vin la noapte, fiară, să-ți domin carnea unde
Obșteștile păcate băltesc, nici n-am să nasc
O jalnică furtună în pletele imunde
Pe care,-n sastisire, ți le sărut și casc:
Cer patului tău somnul cel fără vise,-n trâmbe
Plutind, a remușcare, sub mătăsosu-i cort,
Pe care-l dormi răpusă de jurăminte strâmbe,
Tu, ce cunoști neantul mai bine ca un mort.
Căci Viciul care-mi roade,-ntr-ascuns, noblețea primă,
Îmi dă, ca ție, stigma sterilității lui,
Pe când te bucuri, însă, de-o inimă ce nu-i
Mușcată,-n împietritul tău piept, de nici o crimă,
Eu, bântuit de giulgiu-mi, fug palid și insomn
Crezând, când mă culc singur, că voi muri în somn.
sonet de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiaza unui faun
Eclogă. Faunul:
Le-aș vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh,
Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh
Topit de somn. O umbră iubisem? Greu-mi dubiu,
Morman de noapte veche, sfârșește-ntr-un conubiu
De crengi subțiri ce, ele, crâng însuși, spun că eu
Îmi dăruisem singur, vai mie! drept trofeu
Exsangua greșală a rozelor în floare.
Să cugetăm... acelea de care-ngaimi, sunt, oare,
Aievea, sau fantasma dorințe în desfrâu!
Himere curg, biet faun, cum un albastru râu
Din ochii reci ai celei mai caste: dar secunda,
Cea veșnic suspinândă, spui tu că-i însăși unda,
În lâna ta, a zilei văratice? Nici gând!
În leșinatul aer stătut și alungând
Răcoarea matinală, de-i ține piept, nu-i apă
Pe care, -n murmur, naiul meu vrednic să n-o-ncapă,
Prin tufe revărsând-o-n acorduri; nici alt vânt,
'Nainte ca-n aceste țevi, două, să-l avânt
[...] Citește tot
poezie celebră de Stephane Mallarme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Stephane Mallarme despre visare, adresa este: