Stephen Hawking despre relativitate

Deşi teoria relativităţii generale a lui Einstein se potriveşte bine cu legile care guvernează electricitatea şi magnetismul, ea nu este compatibilă cu legea newtoniană a gravitaţiei.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre consecinţele călătoriei interstelare accelerate ar fi că s-ar putea merge înapoi în timp. Dacă se combină teoria relativităţii generale a lui Einstein cu teoria cuantică, călătoria în timp începe să pară o posibilitate. Nu necesită bani mulţi; nu-i nevoie decât de o deschidere mentală suficientă pentru a lua în considerare posibilităţi la prima vedere fantastice.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitatea generală combină dimensiunea timpului cu cele trei dimensiuni ale spaţiului, pentru a forma ceea ce se numeşte spaţiu-timpul. Teoria încorporează efectul gravitaţiei, afirmând că distribuţia energiei şi materiei din univers curbează şi deformează spaţiu-timpul, astfel încât el nu e plat. Obiectele din acest spaţiu-timp tind să se deplaseze pe linii drepte, dar, fiindcă spaţiu-timpul e curbat, traiectoriile lor apar îndoite. Ele se mişcă de parcă ar fi influenţate de un câmp gravitaţional.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O consecinţă foarte importantă a relativităţii este relaţia dintre masă şi energie. Din postulatul lui Einstein, conform căruia viteza luminii trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, rezultă că nimic nu se poate deplasa mai repede decât lumina. Dacă se foloseşte energie pentru a accelera un corp, fie că e o particulă, fie că e un vehicul spaţial, masa corpului creşte, astfel încât e tot mai greu să-l accelerezi în continuare. Accelerarea unei particule până la viteza luminii ar fi imposibilă, fiindcă ar cere o cantitate infinită de energie.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui Einstein cu ideile lui Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să descrie cu precizie tot ceea ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să calculăm cum se va dezvolta Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu ne va putea spune cum a început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea nevoie de ceea ce numim condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele Universului, la marginile spaţiului şi timpului.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva priveşte cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Vor mai fi şi un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-şi schmba foarte lent poziţiile una faţă de cealaltă atunci când pământul se mişcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mişcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziţii pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanţa dintre stele şi noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!