Septembrie
Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișează
Timpul nu are relevanță.
Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;
La margine de pleoapă, o stea
Sub mătasea pielii, o mare
Ele ne spun că aici nu există timp.
Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.
Suntem asemeni unui rege și a unei regine
Atunci când mulțimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii își leapădă, împăcați, coroanele
În lacuri.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teologie
Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.
Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.
Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O femeie insensibilă
Rusia și SUA-și dau târcoale, se simte un fior de teamă.
Un tratat e-amenințat mereu de haitele de câini,
E vorba de topirea viitoarei forme-n mamă,
De pietre topindu-se-n jurul unei rădăcini.
Pământul febril a pârjolit, tremurând și blestemând:
Truda atâtor veacuri o pierdere, cădere-n gol
Printre frunze și insecte. Totuși un gând
(dar unul în nici un fel ridicol )
Tresare-n în lume, refuzând acel joc
Cu umbra și cu bezna urmând după: a-învățat
Că nu există parteneri de-încredere ( sprijin pe noroc )
Dacă pământul întreg iadului e destinat.
Că viitorul nu-și poate face într-un naufragiu sediu,
Dar își are plămada în provocările de azi,
În istorii, orașe, chipuri străine sau de camarazi
Pe care ura sau accidentul nu le pot ține sub permanent asediu.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Luna plină și micuța Frieda
Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor și cu scârțâitul fântânii
Și tu ascultând.
Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
O ciutură pe ghizdele, plină și nemișcată, oglindă
Ademenind tremurul primei stele.
Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufișurile
Cu răsuflarea lor caldă.
Un râu întunecat de sânge, niște bolovani
Legănând laptele nemuls.
"Luna!" ai strigat tu deodată. "Luna! Luna!"
Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
Care îl arată amuzată cu degetul.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara două legende
I
Negru era cel fără ochi;
Negru era conținutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea mușchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii negru, creierul
În temnița viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-și poate
Defini propriul soare.
II
Negru este capul vidrei, ridicat.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ted Hughes despre timp, adresa este: