Uliu odihnindu-se
Stau, cu ochii închiși, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit și ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.
Privilegiul copacilor înalți!
Flotabilitatea oferită de aer și razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu fața în sus pentru a fi inspectat de mine.
Ghearele-mi sunt încleștate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creație
Pentru a produce ceea ce sunt și pe fiecare din penele mele;
Acum țin Creația la picioare
Sau zbor cu ea prin aer și o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparțin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara două legende
I
Negru era cel fără ochi;
Negru era conținutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea mușchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii negru, creierul
În temnița viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-și poate
Defini propriul soare.
II
Negru este capul vidrei, ridicat.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul șarpelui
Șarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Și energia din sângele lui Adam.
Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.
Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.
Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Și epiderma agoniei
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zbor, dar cu o relevanță mică.
Pe cioară-o lasă nervii
Cioara, simțind că-o lasă nervii,
Descoperă în fiecare pană dovezile unei crime.
Cine a comis toate aceste fapte?
Cine sunt acești morți vii, cu rădăcinile în nervii și în sângele ei,
Înnegrindu-i penele?
Cum ar putea să evadeze din cușca penajului?
Și de ce acesta a adăpostit-o atâta vreme?
Este ea oare arhiva tuturor acuzațiilor care i se aduc?
Sau doar scopul acelor stafii, ultima lor răzbunare?
Sau prizoniera lor, de neiertat?
Nu va putea fi nicicând salvată.
Închisoarea ei este pământul. Înveșmântată-n propriile convingeri,
Încercând să-și amintescă păcatele trecute,
Zboară cu bătăi greoaie de aripi.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara la prima lecție
Dumnezeu a încercat să-învețe Cioara cum să vorbească.
"Iubire', a zis Dumnezeu. "Spune, Iubire".
Cioara a căscat, mută, pliscul și Marele Rechin Alb a țâșnit din mare,
Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
"Nu, nu", a zis Dumnezeu. "Spune Iubire. Incearcă iarăși. Iubire."
Cioara a căscat, mută, pliscul și o muscă albastră, una țețe, un țânțar,
S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
Agitându-se încoace și încolo.
"O ultimă încercare", a zis Dumnezeu." Deci, IUBIRE".
Cioara s-a opintit, a căscat pliscul și a vomat;
Un cap de om, încă fără corp,
Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucați,
Bolborosind indignat tot felul de proteste
Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
O vulvă de femeie a căzut, înfășurându-se, strângând gâtul unui om.
Cei doi au căzut în iarbă, încleștați, într-o luptă atroce.
Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ted Hughes despre zbor, adresa este: