Ted Sheridan despre religie

Semnul peştelui

Am de gând să concep şi să brevetez o momeală pentru pescuit
Având chipul lui Isus, a lui Mahomed, a lui Iacov
Sau a lui Buddha pictat pe corp.

Aceste momeli îi vor prinde doar pe credincioşi;
De ceilalţi o să aibă Iadul grijă...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plan pentru pensionare

S-ar putea ca omul religios
să aibă un plan şi o perspectivă de pensionare discutabile.
Oricum,
credinţa lui fierbinte în Dumnezeu
îi va aduce dividende mari.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă toate ajung la asta

Eram atât de viu...
zilele mele erau pline ochi
de bunătăţi şi de desfătări
inima mea era fericită şi eu mă bucuram
de căldura generoasă a soarelui
sânge roşu zburda prin vinele mele larg deschise
eram de neoprit....

Dar pe măsură ce îmbătrâneam devenind zice-se mai înţelept
am fost cuprins de boala lăcomiei
m-am autodistrus încercând să-mi recapăt tinereţea.

Rugăciunile mele-au primit răspuns binevoitor
însă eu am încălcat promisiunile făcute Domnului
deşi El îmi dăduse totul
of... viaţa trebuie să se stingă
pentru a deveni veşnică
nu mai trebuie să repet
ceea ce Dumnezeu ştie deja
eu trebuie doar să mărturisesc adevărul ca atare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru un suflet flămând

Duminică dimineaţă.
Mirosul de slănină
umple casa.
Dumnezeu e treaz,
în aşteaptare.

Mă rog pentru ouă,
uşor răscoapte,
şi pentru o pâine
pe care să o frâng alături de tine.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrană pentru zei

Toate aşezările sigure sunt deja repartizate
Toate locurile pentru spectacol vândute
Mulţimea îşi aşteaptă execuţia
Crima este pe val
Cu maioneza acuzată de sfidare
Şi cu parizerul vândut la suprapreţ
Terorismul nu ţine doar de politica locală

Bombele murdare şi active ale radioului
Sunt toate împachetate în geamantane de firmă
Cu şrapnele grenade cu napalm şi religie pentru mai mult efect
Fosforul alb pe pielea ciocolatie sau galbenă
Nu crează mai puţină durere decât atunci când e aplicat pe pâinea albă

Cineva îl roagă pe Dumnezeu să fie bun cu el
Undeva în ceruri
George Burns îi cere partenerei Gracie să spună " Noapte bună"

Asta-n vreme ce noi privim distrugerea lumii
În High Definition plătind pentru vizionare

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea revelaţie a lui Jack: lui Dumnezeu s-ar putea să nu-i pese de banii tăi

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus ieri,
În vreme ce rămăsesem fără cerneală-n stilou,
Iar soldul meu bancar dădea semne de anemie
Insensibil la cei mai recenţi indicatori de sărăcie.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus dimineaţă,
În vreme ce luminiţele computerului pâlpâiau, iar soldul meu bancar
Continua să scadă şi să scadă şi să scadă.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta gândesc acum,
Ducându-mi vaca la târg s-o schimb pe boabe de fasole vrăjită.*
Anvelopele camionului sunt uzate şi subţiri ca statutul meu financiar,
Iar din boabele de fasole primite în schimbul vacii nu cred că va încolţi
Un vrej îndeajuns de puternic care să se întindă până la uşa Raiului.

Şi asta pentru că datorită tuturor problemelor mele şi-alor tale.....
Amândoi am uitat să ne rugăm Domnului să pună capăt secetei.

* Trimitere la povestea pentru copii "Jack şi Vrejul de Fasole" de Joseph Jacobs.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult de muncă-n rai

Un prieten m-a întrebat dacă eu cred în Dumnezeu.
Cred în Dumnezeu.
Apoi m-a întrebat dacă eu cred că lui Dumnezeu îi pasă de mine.
Eu cred că lui Dumnezeu îi pasă de mine
şi de tine.
Numai că mai are şi o grămadă de alte treburi de făcut....

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţoiul Schadenfreude

L-am descoperit pe Dumnezeu, copil fiind; apoi ca soldat,
ca soţ, ca tată, iar acum când mă apropii
de sfârşitul unei vieţi în junglă... nu Darwin,
ci Dumnezeu
îmi linişteşte cea mai adâncă şi primitivă teamă.

Copil fiind îmi plăcea să merg la pescuit după o ploaie de vară
pentru a prinde cel mai mare curcubeu...

*Schadenfreude – bucurie simţită la necazul sau ghinionul altuia.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă la 84

Frumuseţea vine
Cu vârsta.
Nu genul de frumuseţe
Apreciat în general pe lumea asta,
Ci altfel de fumuseţe,
Una pe care numai Dumnezeu o poate crea.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E indicat să ai o atitudine pozitivă

Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupţii vulcanice, uragane sau tornade,
cel puţin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.

Nu există specii pe cale de dispariţie.
Încălzirea globală a luat sfârşit;
la fel ca războiul din Irak şi, spre marea mea surpriză,
nu mai există ameninţări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
şi îmi place să cred că toţi cei care-au mierlit-o
sunt iertaţi de Dumnezeu şi au intrat în Împărăţia Cerurilor.

Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi dau dreptul să nu fii de-acord cu mine atâta timp cât nu trebuie să admit asta

Odinioră, aveam dreptul de a protesta;
asta înainte de-a deveni atât de corecţi politic.
Acum avem doar dreptul de-a fi ofensaţi
şi daţi peste cap de orice spunem.
Bărbaţii nu mai pot complimenta femeile apropo de formele lor
şi suntem adesea priviţi cu suspiciune
când spunem că ne place părul lor.

E imposibil în aceste zile să vorbim despre religie,
ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi spurcat gura.
Orice frază e o blasfemie pentru delicatele noastre urechi.
Şi dacă dorim să n-ajungem în iad, mai bine
ne ferim din calea răului.

Indivizii şi grupările speciale de interese
decid azi cine este înăuntru şi cine înafară.
Săptămâna asta palestinienii, cealaltă israelienii,
dar nimic nu este stabilit clar, pentru că babilonia este singurul mod
prin care Agenda Globală îşi poate face drum.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Doe

Singur
În întuneric
Sub supravegherea
Unui
Bec de 100 de waţi
Care mă spionează
Deasupra
Stau
Adevărul şi Puterea
Faţă în Faţă
Cu o oglindă din trecutul meu
Îmi negociez
Sănătatea mentală
Cu demenţa momentului
Flaconul cu aghiazmă
Mi s-a golit
O voce seacă de la Pan American anunţă
Odată pentru totdeuna
Că Dumnezeu a părăsit clădirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera din interiorul meu

Cu picioarele îndoite, îngenuncheat,
Cu vârfurile degetelor de la mâini lipite unul de altul
Şi palmele întinse şi strâns apropiate,
Îmi găsesc centrul...

Pentru că acolo, în acea încăpere a fiinţei mele,
Este locul unde pot conversa cu Dumnezeu...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă i se potriveşte, pantoful va încerca apoi să-i închidă omului gura

Dumnezeu ştia încă de când l-a creat
Că omul îl va contrazice mereu
Că dacă i se va da destul timp
Omul va dezvolta anumite forme de artă
Cum ar fi pictatul peşterilor sau politica
Omul nu l-a dezamăgit pe Dumnezeu cu limitele lui
De vreme ce Dumnezeu l-a făcut pe om stăpânul celorlalte animale
Dar nu şi al altor oameni –
Dumnezeu nu este un sociopat...
Omul este...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhoare, gândire şi cenzură

Infirmieră, soră, dragă soră,
Cred că e nevoie de mai multe medicamente
Dacă chiar trebuie să rămân docil;

Am început să-mi simt iarăşi mâinile şi picioarele...
Aşa că s-ar putea să mai fiu
Încă în viaţă...

Dacă sunt în viaţă va deveni necesar să mă exprim
Cum cred eu de cuviinţă şi asta ar putea însemna
Că-i posibil să încetez
Să mă gândesc la curcubeie şi la îngeri, şi doar bunul Dumnezeu
Ştie ce răutăţi vor voma maţele mele...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta deranj pentru a deveni vegan...

În grădina din spatele casei, mazărea de mai
este, în sfârşit, bună de mâncat; arunc un pumn de boabe
în gură ca pe nişte bomboane M&M's.
Ca de obicei, sperietoarea priveşte-atent; stă nemişcată-alături,
cu capul plin de paie şi de viermi, mestecând ideologii
pe care le-a împrumutat din locul de unde-a căpătat şi hainele...

O cârtiţă a săpat un tunel de sub salcie
până la rândurile cu salată tânără şi fragedă –
iar acum, ajunsă în raiul vegetal, testează prima frunză,
în vreme ce pe gard se odihneşte-o cioară flămândă
care meditează la înţelepciunea noastră, a tuturor.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înşişi de moarte
sau de flori.
Oameni de alb şi de negru,
care petrec ore în şir citind printre pagini
în alb şi în negru.
Oameni care nu ţin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morţii.
În vreme ce soldaţii mor, ei culeg profitul,
până când profeţii lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiştile din cimitire
îi înspăimântă trimiţându-i înapoi în mormintele lor masive
de raţionamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învăţaţi
Fără a se întreba de ce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dumnezeu îi place-o poveste frumoasă

N-a mai rămas nimic frumos pentru mine
Dincolo de uşa de la intrarea închisorii mele.
Nu era o şandrama izolată fonic în care aş fi putut să ţip,
Nici un paradis sigur în care să fi putut proteja pe alţii,
Pe cei care, simţind, erau vulnerabili la marea mea durere
Sau aveau o oarecare empatie pentru aparenta mea suferinţă.
Am avut nevoie de o Dragoste fără obligaţii contractuale.

Am avut nevoie de o dublă eclipsă, de lună şi de soare,
De un potop care să-mi acopere şi înceţoşeze ochii miopi...
Ca să nu mai pot vedea ceea ce odată vedeam drept poezie.
Trăieşti îndeajuns de mult şi ajungi o boală a inimii.
Nu, n-am dorit să ajung acest bătrân fără dinţi în gură,
Pe care cancerul l-a masacrat, apoi devorat pe de-a-întregul,
Până la ultima evidenţă rămasă, urma degetelor mele
Pe o cinzeacă goală şi pe trăgaciul rece-al unei arme.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!