Teodor Dume despre lumină

Lumina lunii -
o bucată de cer pe
geamul bunicii

haiku de Teodor Dume din carte, descărnarea timpului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

duminică

Duminica e ziua în care toţi suntem oameni şi ţinem în palme lumina.

definiţie aforistică de Teodor Dume din Umbre şi cercuri (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio lumină nu e atât de puternică încât să lumineze în interiorul ei, cu singura excepţie: credinţa.

aforism de Teodor Dume din Umbre şi cercuri (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumânare aprinsă adună în tăcerea şi lumina ei toate adevărurile unei vieţi.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumânare aprinsă adună în tăcerea şi lumina ei toate suferinţele unei vieţi.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii să ierţi cu adevărat, poţi fi lumina din interiorul tău.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul refuzat de lumină miroase a răni.

citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este populată cu umbre chiar dacă nu se văd.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină şi lacrimi-
culoarea din mesteceni
urcă inspre cer

haiku de Teodor Dume (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

răsărit –
Cai albi nechează la marginea
de început a luminii

haiku de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce agonisim într-o viaţă rămâne în lumina unei luminări.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (martie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toţi oamenii locuiesc în Dumnezeu

Doamne!

toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputinţa noastră şi
a lucrurilor din jur
până şi povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt

însă nimeni nu ştie
cum arată lumina fără tine

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina e o cale, iar noaptea un adăpost în care şi Dumnezeu se odihneşte.

aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine a mai rămas doar atâta lumină cât să-mi amintească cine am fost...

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este singura care poate aduna toate tăcerile sub lumina unei lumânări.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta laude, ci foloseşte-ţi tu însuţi energia interioară pentru a-ţi lumina faptele.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri

răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e un accesoriu de schimb ci o doar lume în care Dumnezeu aprinde şi stinge lumina.

aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răsărit -
cai albi nechează
la marginea de început a luminii

poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul

Orbul

nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
priveşte dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca şi cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
şi asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă

orice atingere îi tulbură sufletul
şi carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiţi pe un sân de femeie
nu vor cunoaşte lumina
el o simte ca pe o înălţare

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!