Timişoara şi iubire

Vreau să vă spun

că nu am nevoie de bună
dimineaţa bună ziua şi noapte
bună nu am
prefer să iubesc încordat (?!) neştiind
dacă femeile tinere ar clipi
dulce spre un ferrari, ah, în
matriculat în slovenia! – po
ezie scrisă chiar azi
la izola d'istria şi
mai ales finalul
la timişoara vreau să vă spun

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Drumul a fost frumos, apele limpezindu-se,
Eu mi-am retrăit copilăria,
Când ochii mi s-au oglindit în paginile de jurnal.
Voi aprofunda acel sentiment, o retrăire frumoasă,
O noapte de vis în Arad,
O zi frumoasă în Timişoara,
Şi o retragere din propriile vise.
Trupul s-a unit cu forma inimii mele,
Desenându-vă vouă, iubitorilor de artă
O pânză, ce vă va reliefa viaţa.
Luminile vor forma aripi de înger,
Tu te vei trezi în noapte,
Şi-mi vei şopti la ureche:
- "Te iubesc aşa de mult, încât mă voi descompune.
Şi voi nărui visele doamnelor.

Ea îl privea compătimindu-l,
Apoi se ridica privind spre cer.
Iubirea lor se scria zilnic,
Cu o altă rază, devenind emisferă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mireasă şi doi câni

O mireasă şi doi câini,
Câinii dorm de săptămâni,
Iar mireasa scrie-n lacrimi
Mirelui din vechiul Sarmis.
Ţi-n mână o ţigară,
Mândră e pe dinafară,
Ea priveşte în viitor,
Mulţi o văd şi mulţi o vor.
Muza mea, iubeşte-mă,
În iubire, cleşte-mă.

Harababură, zice cu dispreţ,
Criticul în naltu-i jeţ,
Cad capete tăiate la maşină,
Iar trenul meu plecat-a din Chitila.
O vrabie în palmă mi-a rămas,
E propriul suflet, caută un pripas.

O rază de soare în apă,
Merg şi pe urma ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Iubito, încă mi-eşti blânda enigmă-sfinx de pe hiatul / dintre viaţă şi moarte, din mejdina dintre cele cinci, / de nuntire – Aer, Apă, Foc, Lemn-eter-liberian şi Pământ, / [...] /... şi ce dacă pe norul / tău drept este doar sâmbătă, şi ce dacă pe nourul meu / stâng stă a ta duminică, tangentă la oxigenu-mi din atrii, / şi ce dacă-i altă zi de luni, Marmur-Lumină, pe cometa / domniei tale, cu ochete-coadă-spirală pe umerii mei / de-om de Cogaion, întru aruncătură de iepuri peste mări, / şi peste acele teluric-de-celeste oceane, punţi-curcubeie, / ori peste coralii domestici, peste oasele sălbaticilor codri, / peste oraşele submerse, chiar peste vulcanii-n erupţie, / şi ce dacă eu mereu întâlnesc, numai în Dacia-mi natală, / şi câte-o neasemuit de frumoasă femeie – ce mă face / să declar şi să-ncep de fiecare dată câte-un cosmic-nou / război pelasgo-troian, până-nving, chiar şi-ntre frunzele / primenite-ale acestei primăveri, sub al zecelea cumulus / ce-aşterne o nouă duminică...?!?» ‒ (XXXII), Sub al zecelea nor ce-aşterne o nouă duminică... / 19 martie 2014
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (19 martie 2014)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dă-i tu azi

colţ de rai atâţi am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toţi să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpaţi
în români să-nscrie dorul
de-a fi toţi — oameni curaţi

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem ţintă — căpătâi
şi pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu mi-aş dori cât încă mai sunt viu
să beau câte-o cafea în toată ţara,
în Bucureşti, Craiova sau Sibiu,
dar cel mai mult aş vrea... la Timişoara,

am cunoscut o voce răguşită
şi-am cautat să mă strecor tiptil,
când ne vorbim e mai mereu răcită,
frumoasă... ca un suflet de copil,

să-mi mângâie privirile cărunte,
tristeţea nu-i problemă... pot s-o duc,
să o sărut pe tâmplă lângă frunte
şi să o ciup cu mâna de năsuc,

să cheltuim o noapte într-o viaţă
primită de la Domnul ca,, bacşiş"
şi s-o iubesc roşindu-se la faţă
când prind că mă priveşte pe furiş,

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir la Timişoara

M-am dus la Timişoara-n cimitir pe la rude,
Era dimineaţă, frunzele erau verzi şi erau ude
Voiam să beau cu ele câte o cafea
Şi să le asigur, din nou, de dragostea mea.

Nu i-am găsit acasă pe fată şi pe Fănel,
Probabil s-au dus să bea o vodcă niţel.
Dar mă-ntorc mâine mai pe-nserat
Până ce să se culce n-au apucat.
Ca să le spun, vrei nu vrei,
Ce dor îmi e câteodată de ei.

La mama e bine, acum de dimineaţă
Mormântu-i îngrijit, plin de verdeaţă.
Bună dimineaţa, soacră bătrână şi bună,
Aş avea să îţi spun, aşa, ca o glumă
Să-ţi iei catrafusele şi încet s-o porneşti
Ca să mai vii şi pe la noi, prin Bucureşti.

Nela-i plecată de mult de la noi

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România - Bucureşti

Locul unde picură iubirea
Chiar din stele— galaxii
Strecurându-ţi viu uimirea
Chiar în ochii tăi cei vii

E meleagu acest"de vis
Inundat chiar din balade
Numele-ţi unde-i admis
Cu al lui Emil Palade

Sunt izvoare aici de flori
Şi de paşi şi zbor spre stele
Iar privirile-n culori
Dă farmec patriei mele

Din Cluj până în Constanţa
Din Arad până în Iaşi
Să nu îţi pierzi cutezanţa
În artă să fii acelaşi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (1 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viaţă)

De vei citi aceste versuri,
Vei înţelege foarte mult,
Vei şti că dragostea de mamă,
E prea puţin, un... cult.

Când îţi văd privirea tristă
Şi pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesneşte
Şi deodată nu-mi mai bate.

Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi şterg fruntea şi obrazul
Şi-ncercând să-ţi fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?

Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îţi stergi ochii cu năframa
Şi c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!