Titu Maiorescu despre nefericire

Prin ce este aşa de binefăcătoare concepţia sănătoasă despre artă? Prin faptul că omul uită de sine. Ce nefericită fiinţă trebuie să fie omul!

aforism celebru de Titu Maiorescu din Cugetări şi aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o nefericire caracteristică de care eşti singur vinovat şi anume tăria şi conştiinţa de a te comporta după propriile tale principii, fără însă să ai bărbăţia şi înţelepciunea de a suporta liniştit şi consecinţele ei fireşti.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fericire, dar şi ce nefericire, să fii un om superior înzestrat. Să înţelegi lumea, să faci perceptibil glasul în care o mie de lucruri se exprimă printr-o mie de limbi, să te simţi una cu nemuritorii tuturor secolelor – este o fericire asemenea celei mai înalte ce poate fi cunoscută pe pământ. Dar umbra este adâncă. Căci sensibilitatea este accentuată în aceeaşi măsură şi ecoul durerii în suflet este înmiit (şi adesea, din cauza unor lucruri ce nici nu sunt resimţite de restul lumii).

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de amor fericit sau nefericit nu se pot aplica lui Eminescu în accepţiunea de toate zilele; nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva şi ţinea cu desăvârşire în mărginirea ei. Ca şi Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea tot copie rămânea, şi el se refugia în melancolie impersonală într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. De aici "Luceafărul".

Titu Maiorescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă atingi cu arcul o coardă întinsă în aer liber, ea dă un ton, însă vibraţiile i se pierd fără rezistenţă şi nu se poate aduce la valoarea muzicală. Pune-i o rezonanţă dedesubt, şi cu tonul prins şi reflectat se naşte instrumentul artistic. Tot aşa este inteligenţa omenească, al cărei rezervor de memorie dă un ecou şi o legătură ideilor singuratice ce i se deşteaptă prin lumea dinafară, pe când animalul trăieşte totdeauna sub impresiuni izolate, de regulă mulţumit şi plin de momentul actual. Acel ecou al inteligenţei omului este izvorul fericirii şi nefericirii sale, şi de aici se vede valoarea impresiilor şi reflecţiunilor omeneşti. Toate sunt numai stafiile creierilor, rezonanţa fugitivă a violinei, şoptirea misterioasă în scoica de mare.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!